Gigi, ei n-au nevoie de fuziune!

Sub un soare dogoritor, la marginea Ferentariului, Steaua și Dinamo se întâlneau din nou pentru supremație. Actorii principali: grupele de juniori născuți în 1996. Miza: stabilirea celei mai bune echipe din București.

Dacă în urmă cu câteva săptămâni, în Ghencea, avea loc un meci caracterizat de mulți ca fiind unul dintre cele mai slabe din istoria derby-urilor, pe stadionul Comprest, puștii de doar 12 ani din Ghencea, respectiv „Ștefan cel Mare” dădeau recital. Sub strigătele de încurajare ale părinților, micii fotbaliști îmblânzeau mingea cu o naturalețe debordantă. Nici nu apucaseră „câinii mici” să-și studieze atent adversarul că deja era 1-0. În tribună începeau pariurile: „Vă dăm de la trei în sus”, „Ați venit degeaba”, spuneau părinții micilor steliști.

De partea cealaltă, suporterii roș-albilor strângeau din dinți și se limitau strict la indicațiile date propriilor odrasle: „Așa, Mihai, ia-i fața!”, „Dă-i drumul la pasă!”, „Driblează-l acolo!”. Motivați parcă de indicațiile tribunei, dinamoviștii s-au năpustit în atac. Pe contraatac, însă, steliștii se jucau cu ocaziile. Superioritatea lor se observa mai ales la loviturile de colț. Parcă Goian sau Ghionea se dăduseră de trei ori peste cap și se transformaseră în puști. Orice minge trecea razant de poarta dușmanilor.

 Festival de goluri după pauză

 A doua repriză a fost și mai electrizantă. De data aceasta, steliștii au speculat la maximum spațiile din apărarea dinamoviștilor și i-au executat scurt, punctând de alte trei ori. Fiecare lovitură liberă sau corner erau însoțite de acordurile melodiei Scooter – Maria, eliberate din două portavoce din tribună, cu scop precis de a-și enerva adversarul. Singura persoană care nu părea interesată de ceea ce se desfășura pe teren era un pici blond cu ochi albaștri, care avea pe spate tricoul cu numărul șapte al starului de la Manchester, Cristiano Ronaldo. Concluzia la finalul meciului a fost una singură: viitorul fotbalului românesc sună bine. Mai trebuie doar susținut și ferit de cuvinte precum „blat”, „fuziuni”, sau „vânzări”.

Cei mai buni “pitici”:

Marius Cocârlea – micuțul mijlocaș drepta al roș-albaștrilor i-a uimit pe cei prezenți prin driblingurile sale, dar și capacitate de efort. A dat un gol, a „băgat” alunecări, a distribuit pase utile colegilor săi și le-a înnodat picioarele adversarilor. Talentatul mijlocaș are o poveste interesantă: vine din zona Alexandriei și mai are un frate și o sora care activează tot la clubul Steaua, primul la secția de rugby, iar sora la scrimă

Mihai Plăcintă – deși a încasat patru goluri, portarul dinamovist a reușit să limiteze proporțiile scorului. A vorbit în permanență  cu cei din apărare și a ieșit bine pe centrări. Din păcate, nu a prea fost ajutat de colegii săi care, furați de mirajul atacului, uitau să se mai replieze.

Arbitrul, bată-l vina!

Chiar dacă partida a fost lipsită de incidente și s-a jucat curat, centralul întâlnirii a avut destul de mult de furcă, mai ales pentru a face față „presiunii” părinților.

„Domn’ arbitru, lasă-i să bea puțină apă. Pe căldura asta nu poți ține copiii deshidratați”, se putea auzi din tribună. Totuși, centralul a rămas ferm pe poziții și nu a permis obișnuita pauză de hidratare. La finalul primei reprize, „chibiții” acuzau maniera pro-Steaua și-i învinuiau mai în glumă, mai în serios pe reprezentanții Stelei că ar fi „umblat” la arbitru. „Au fost faulturi pe care nu le-a dat”, „Nu se poate așa ceva, mai bine aduceam un arbitru străin”, au fost principalele acuze ale contestatarilor.

În mitanul secund a avut loc și o întâmplare interesantă, care le-a reamintit fanilor prezenți de episoade celebre, gen „bricheta” sau „șurubul”. Un suporter al lui Dinamo a aruncat pe teren o pungă de semințe. Centralul s-a îndreptat spre banca alb-roșiilor, a schimbat câteva cuvinte cu antrenorul dinamoviștilor și a reluat apoi jocul. La sfârșit, fanul supărat nu i-a rămas dator centralului. „O să am eu grijă să nu ne mai arbitrezi niciodată. Te vom refuza”, a răbufnit acesta.