Dragoste oarbă

• 
• 

- 2 Intra in galerie

Pozele precedente Pozele urmatoare

Nu văd mingea, dar fac minuni cu ea. Torbalul e calea lor de evadare dintr-o lume pe care doar şi-o imaginează şi se consideră, pe bună dreptate, sportivi de performanţă.

O sală de sport într-un liceu şi câteva mingi. Nimic inedit până acum. Când intră elevii pregătiţi pentru antrenament, realizezi însă că ceea ce fac ei întrece orice record atins vreodată de un sportiv obişnuit. Unii nu văd deloc şi sunt conduşi în sală de alţii care sunt slab văzători. Majoritatea ia loc pe bancă, iar pe teren rămân doar şase băieţi, pregătiţi de antrenament. Sunt elevi la Liceul pentru Deficienţi de Vedere din Cluj şi, chiar dacă viaţa a fost dură cu ei, asta nu i-a împiedicat să practice un sport şi să ajungă să facă performanţă. Joacă torbal, un sport destinat nevăzătorilor, şi, în ultimii ani, au ajuns printre cei mai buni în Europa.

Se foloseşte o minge "sunătoare"
"Am început să jucăm după 1990 un sport numit golbal, din dorinţa de a oferi unor copii, până atunci sedentari, şansa de a face mişcare. Doi ani mai târziu am format o echipă de torbal (n.r. - înrudit cu golbalul), joc de echipă care se dispută la două porţi, cu minge «sunătoare»", îşi aminteşte profesorul de sport Tiberiu Furda, cel care îi antrenează de 19 de ani.

După '92 au apărut şi rezultatele, iar din 2005 echipa din Cluj a câştigat toate concursurile europene la care a participat. "Am fost în Ungaria, Germania, Bulgaria, Italia, Anglia, Franţa, iar din '97 un club din Elveţia ne invită în fiecare an la un turneu european de mare prestigiu. Jucăm sub titulatura LDV Cluj-Napoca, dar reprezentăm România. Suntem singura echipă de torbal din ţară care face performanţă. Din 2005 am câştigat tot. Cred că putem să concurăm cu oricare echipă de torbal din Europa", se mândreşte Furda cu elevii săi.

Merg la fotbal şi ascultă atmosfera!
Chiar dacă unii dintre ei n-au văzut în viaţa lor un meci de fotbal, cei mai mulţi dintre aceştia sunt la curent cu tot ceea ce se întâmplă în Liga I. Mihai Căbuz este prezentat de profesorul Tiberiu Furda drept "unul dintre cei mai buni jucători de torbal din Europa". Spune că e fan al CFR-ului. "Merg pe stadion şi, chiar dacă nu văd meciul, e important să simt atmosfera şi echipa", povesteşte Căbuz. Are 19 ani şi nici nu mai ştie când s-a apucat de torbal. "Totul se bazează pe simţ. Trebuie să simţi adversarul. Mi-a intrat în sânge acest sport, chiar dacă efortul este destul de mare. Când sunt pe teren, mă simt sportiv şi simt când publicul mă apreciază", povesteşte Căbuz.

"N-avem bani să ducem şase jucători la turnee şi ducem doar patru. Cred că vom pune şi bani de la noi pentru a participa în Italia, la Turneul «Cupa Atri» din 19 iunie 2010", Tiberiu Furda, profesor de sport

"Să-l dea afară pe Mandorlini!"
Liceul pentru Deficienţi de Vedere are şi secţie de înot, care a fost sponsorizată de scurt timp cu 1.000 de euro de Arpad Paszkany, patronul CFR-ului. "Ne‑au dat bani, tricouri şi şepci. Eu sunt mare fan CFR", povesteşte Nicuşor Carolea. Are 13 ani, vede destul de rău şi a crescut la orfelinat. Nu e în echipa de torbal, dar speră să ajungă acolo. "Mă uit la meciurile CFR-ului şi le povestesc celor care nu văd deloc. Au venit jucători buni, ca De Zerbi, Piccolo şi Bottone, şi sper să luăm campionatul. Aş vrea să-l dea afară pe Mandorlini (n.r. - foto), pentru că nu-mi place de el", spune puştiul al cărui unic vis e să ajungă fotbalist. "Vreau să fac operaţie şi să pot vedea normal. Atunci o să joc şi eu fotbal", este dorinţa lui Nicuşor.