Demonul de la Auschwitz

În „Alice în Țara Minunilor”, fetița nimerește la masa unde
Pălărierul Nebun și Iepurele Mereu Întârziat sărbătoreau ceva. Și
anume una din cele 364 de zile de ne-naștere dintr-un an. Cam așa
ar trebui să sărbătorească și suporterii Stelei victoria din Cupă.
Plus faptul că Brânzovenescu n-a mai avut vreo criză gravă de
dictatură la cap.

Sincer, ne așteptam ca Stoichiță să alinieze 11Ochiroșii, care
să-l scape pe Argăseală de corvoada deplasărilor prin orășelele de
Ligă a doua și ambiție a-ntâia. Dar criza izlazurilor imobiliare îi
afectează deja patronului bănuțul de cazinou. Așa că-l tentează
acum și mărunțișul din Cupă, fiindcă e clar că din Grupe o să ia
praful de pe tobă. Nu vă puneți problema de palmares, de apărarea
blazonului sau de locul asigurat în viitoarea UEFA League. Gândiți
ca el, ca Demonul. De parcă gândește.

Acum vrea garduri și câini la stadion, împotriva
contestatarilor. Dacă era președinte, îl trimitea pe Athanasie
Păcănel Stănculescu cu mitraliere. Normal că vrea sârmă ghimpată,
subconștientul lui trăiește nostalgia Jilavei.
Bravo mecanicului Stoichiță că la raliul Bacăului a știut să
pornească mașinăria construită de Bergodi. Deși mă impresionează
tristețea lui. Nu-și interpretează calmul, pur și simplu în ochii
lui se citește fatalitatea. Parcă sunt ochii din fotografiile
alb-negru de la Auschwitz. Oamenii aceia știau ce-i așteaptă.
Stoichiță nici nu și-a desfăcut bagajul.

Când totul pare că s-a mai liniștit în loja cu Demoni, știți la
ce am putea să ne așteptăm? Să-l vândă pe Kapetanos. E prea bun și
începe să-i știrbească din aură Celui-de-Nerostit.