Ce ție nu-ți place

Federația Română de Fotbal, un for mustind de cavaleri, cum bine
se știe, deplânge lipsa de cavalerism a Argentinei. Gentlemenii din
FRF, titulari la catedrele de bune maniere ale țării, strâmbă din
nas. Parolismului lor mitologic i se răspunde neelegant. Limpezimea
lor cristalină e tratată cu bulgări de noroi.

Fairplay-ul lor, însușit odată cu laptele matern, primește o
dreaptă în ficat. Nu se poate așa ceva! E vexant, e scandalos, e de
neacceptat. În fond, cine se crede Argentina să-și permită asemenea
derapaje? Ce-a făcut în fotbal? Aud? Ce mari jucători a dat lumii?
Lucrurile trebuie puse la punct urgent. O depeșă la taica Blatter,
un marș în jurul stadionului (încă neterminat, dar nu contează), un
cortegiu funerar cu sicriul împachetat în drapelul Argentinei. Să
se învețe minte. Nu așa se răspunde ospitalității unei gazde.

Există totuși o etichetă, există niște rigori. Există, pe lângă
toate astea, un contract, niște sume de bani și niște spectatori
care au crezut, au cumpărat, iar acum află că s-au prăjit.

Ei bine, dacă adunătura de fuduli intitulată Argentina tot nu
vrea să priceapă care e comportamentul optim în asemenea situații,
n-ar fi rău s-o servim cu un stropșor de exemplu personal. Cu două
luni în urmă, naționala României s-a trezit smulsă de Brazilia din
subsolurile de clasament FIFA în care își mesteca neputința și
invitată să joace la retragerea lui Ronaldo. De ce n-au ales
brazilienii Gabonul, Surinamul sau Botswana este, desigur, o altă
discuție. Fapt e că România lui Raț, Săpunaru, Mutu, Chivu, Tamaș
și Răzvan Lucescu a primit invitația și s-a simțit gâdilată la ego.
Nu-i de colea să dai replica singurei naționale din lume care a
câștigat Cupa Mondială de cinci ori. Mai ales că brazilienii s-au
prezentat la întâlnire cu Neymar, Robinho, Lucio, Maicon, David
Luiz, Jadson etc. Fotbaliști unul și unul, de la echipe una și una.
Impresionată de această opțiune, România a răspuns prin Râpă, Papp,
Gardoș, Bourceanu și Latovlevici. Nici măcar selecționerul de
atunci n-a binevoit să onoreze evenimentul (în fond, ce mare lucru
e un meci cu Brazilia și cine Dumnezeu se mai uită la Ronaldo?),
delegându-și secundul și antrenorul de la tineret.

E urât felul cum procedează Argentina azi? Cu siguranță.
Indiferent de motive (brambureala de după Copa America, situația
selecționerului Batista, brațul de fier al Barcelonei și Realului,
care își vor argentinienii pentru Supercupa Spaniei), așa ceva nu
se face. Punct și virgulă. Însă când te știi capră râioasă, cum e
naționala României în prezent, n-ai voie să ții coada sus. În plus
– o fi aflat și Mircea Sandu -, orice naș își are nașul. Mai
devreme sau mai târziu, vine momentul când păcălitorul se
păcălește. Abraham Lincoln a spus-o mai bine decât toți: „Poți
păcăli pe toată lumea puțin timp sau puțină lume tot timpul. Dar nu
poți păcăli pe toată lumea tot timpul.” Punct.