#20pentru20 | Daniela Haralambie zboară spre recorduri naționale: „Am avut tupeu, încredere în mine, iar antrenorii au știut foarte bine cum să mă învețe să alunec bine, cum să sar bine și cum să fiu în siguranță”

• #20pentru20 e campania ProSport demarată odată cu aniversarea a două decenii de viață a brandului lansat pe 2 iulie 1997. Sub umbrela #20pentru20 vor intra poveștile de viață a 20 de sportivi români cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, născuți exact în anul apariției ProSport. De ce au ales disciplina pe care au urmat-o, ce obstacole li s-au ivit în carieră, momente haioase, oameni esențiali și întâmplări ciudate… toate la #20pentru20.
• De 20 de ani ProSport mișcă România zi de zi, cu cele mai tari reportaje, experiențe, momente și faze… De povestit nepoților nepoților noștri…  Două decenii de victorii și emoții… 20 de ani de căderi și reveniri… 20 de povești despre sport și viață.

Unii ar spune că doar super-eroii zboară.

„Neah, cine vrea, poate zbura. Oricine poate zbura„, spune cu multă hotărâre, dar și pe un ton jucăuș, Haralambie. Pe 14 august 1997 începe povestea lui Haralambie. La o lună și 12 zile după startul PROveștii ProSport. Nu este o poveste cu un haiduc, ca în „Hanul Ancuței”, ci povestea unei puștoaice născute în Brașov, plecată la Săcele. După două săptămâni în care a așteptat un telefon ce nu a mai venit, și-a luat zborul de pe trambulină. Numele ei: Daniela Haralambie.

Protagonista noastră a adunat șapte victorii în FIS Cup (o serie anuală de competiții de rang trei în lumea săriturilor cu schiurile, organizată de Federația Internațională de Schi – 5 succese în România, 1 în Elveția și 1 în Polonia), o victorie în FIS Race (cea mai veche serie anuală de competiții, organizată de Federația Internațională de Schi în lumea săriturilor cu schiurile, considerată întrecere de rang patru), alte 11 prezențe pe podium în concursurile internaționale și trei clasări în Top 20 în etapă de Cupa Mondială la sărituri cu schiurile (toate înregistrate în 2016). Personal best-ul: un loc 18 la etapa de World Cup de la Nizhny Tagil (Rusia – 11 decembrie 2016).

„Voiam să fiu pilot de curse”

Pentru Daniela, săriturile cu schiurile la 20 de ani sunt exact „la fel ca și atunci când eram mult mai mică: aceeași senzație, aceleași trăiri, aceeași plăcere„. Povestea de dragoste cu sportul lui Ahonen, Morgenstern sau Schlierenzauer a început simplu. „Eram la școală, într-a patra,  și un coleg de clasă, care mi-a devenit și prieten între timp, tot pleca. Spunea că face sport. Pe antrenor îl cunoșteam, pentru că am făcut și înot cu el și am zis să încerc și eu schi-sărituri. Cum eram mai nebună, îmi plăcea. Era cel mai frumos – zburai„, începe incursiunea în trecut Daniela Haralambie. 

Ai făcut, deci, și înot de performanță?
Nu. Ar fi trebuit să fac, dar nu a mai sunat…Profesorul ne spusese că ne anunță când se face concursul pentru lot sau ceva de genul ăsta, ca să începem să facem de performanță. Am așteptat două săptămâni acel telefon, însă nu a mai venit. Așa că m-am apucat de schi.

Ce răspundeai în copilărie la celebra întrebare – ‘tu ce vrei să te faci când o să fii mare’?
Voiam să fiu pilot de curse (n.r.- râde). Dar acum am schimbat și aș vrea să fiu polițist după ce termin cu sportul acesta.

Ai încercat să mergi la karturi?
Da! Cine nu încearcă?

Născută la poalele muntelui, Daniela Haralambie parcă a avut destinul croit special. „Pe vremea aceea, era pârtie chiar la Săcele, unde locuiesc eu. Cred că doi sau trei ani am prins trambulina, nu mai mulți. Acum, ne-am mutat cu antrenamentele la Râșnov. Pârtia de la noi, din Săcele, nu s-a reconstruit, nu este îngrijită și a cam rămas o epavă, cum ar veni. Dar, avem trambulină la Râșnov„.

„Și la fete e la fel de greu ca la băieți”

Pentru un copil care vrea să se apuce de sărituri cu schiurile, care sunt pașii de urmat? Care sunt etapele înainte de a-l trimite antrenorul pe zona de elan?
Depinde. Începi prin a face coborâri și depinde cât de bine stai pe schiuri. Ai avantaj dacă știi să mergi pe schiurile de alpin, pentru că ai un alt echilibru și deja știi cum alunecă schiurile. Dar nu îți ia foarte mult să înveți nici asta.

Tu știai să schiezi?
Nu! (n.r. – râde) Dar am avut în schimb tupeu, aveam încredere în mine, iar antrenorii au știut foarte bine cum să mă învețe să alunec bine, cum să sar bine și cum să fiu în siguranță.

O imagine de colecție cu lotul național de schi sărituri 2008, cu Mitrofan Sorin, Kozma Szilveszter, Balazs Andrei, Spulber Mihnea, Haralambie Daniela, Baila Ovidiu, Grigore Robert, Henrietta Laura, Alexandru Mocanita, Andrei Feldorean și Tatu Robert. Foto via Facebook @Haralambie Daniela

În sportul tău este o diferență foarte mare între competiția feminină și cea masculină – de la notorietate, la istorie, la vechimea ca și probă olimpică. Cum percepi chestia asta?
Mie mi se pare în regulă că totuși există și pentru fete. Suntem mai puține, iar acesta este principalul motiv pentru care fetele nu au mers la Jocurile Olimpice până în 2014. Dar diferența între băieți și fete nu mi se pare așa mare. Și la fete e la fel de greu ca la băieți. Este adevărat, concursurile băieților sunt mult mai mediatizate, pentru că ei sunt mult înaintea noastră.

„Te lupți cu aerul: ba te bate el pe tine, ba îl bați tu pe el”

Antrenamentul unui săritor cu schiurile presupune „pregătire fizică și pregătire pe schiuri – cea specifică„, explică Daniela, sportiva care a adus României cea mai bună clasare într-o etapă de Cupă Mondială la sărituri cu schiurile. „Un săritor cu schiurile are nevoie de forță, viteză, rezistență și gimnastică acrobatică – să știe unde se află în aer. Toate vin combinate. Avem specific de forță pe viteză, forță maximal și ședințe pentru dezvoltarea masei musculare„, continuă expunerea brașoveanca. Pentru a fi în formă la concursuri, un săritor aleargă și pe bandă, lucrează și cu greutăți în sala de forță. „Alergăm și în pădure pentru teren mai greu, pentru succesiunea deal-vale, pentru schimburi„, pune punct subiectului Daniela Haralambie.

Cum e senzația în zbor?
E super! Deci: zbori fără nicio susținere. Ai schiurile sub tine și tu doar pe aer ești. Te lupți cu aerul: ba te bate el pe tine, ba îl bați tu pe el.

Îl consideri un sport periculos?
Nu, nu! Cred că este chiar mai sigur decât fotbalul. Nu știu, la fotbal mi se pare că te poți accidenta mai repede. Aici, înainte să te apuci să sari, înveți cum ar trebui să sari, dar mai ales cum ar trebui să cazi în condiții de siguranță, ca să nu ai accidente.

Ai căzut vreodată?
Am căzut, dar din fericire nu am avut accidentări grave. Am căzut ușor. O vânătaie și atât. Mai mult, nu.

În momentul în care sari după o căzătură, prima încercare este mai grea? Simți un pic de frică?
Să știi că la mine săritura după o căzătură este mai bună! Pentru că țin să sar în condiții de siguranță, ca nu cumva să cad din nou și atunci tehnica este mai bună. Nu mai încerci tu să faci cine știe ce, ci faci ce ai deja în sânge. Și atunci este o săritură mai bună.

Unde câștigi acea jumătate de metru atât de importantă în acest sport?
La desprindere, în special. Dacă desprinderea nu este bună, degeaba ești bine pe zbor. Pentru că schiul poate urca pe tine. Însă, diferența la note se face la stil. Acolo se face cea mai mare diferență.

Părinții și un strop de iubire adăugată pentru un mix perfect

Daniela Haralambie a avut și un moment de cumpănă în carieră. „Am avut, dar am trecut peste. Orice om are, nu?„, se încurajează adolescenta. A lăsat în urma ei senzația de gol în stomac și a ferecat gândurile negre într-o cutiuță a ei și numai a ei. Însă îi place să spună că a moștenit calitățile fizice de la mama ei. „Ea a făcut dansuri populare de performanță. A fost în trupe și fizicul sportiv cred că de la ea îl am„.

Părinții o însoțesc doar uneori la concursuri. „Când sunt în țară, merg întotdeauna cu mine. În afara țării nu au posibilitatea, pentru că sunt și cu munca…” Iar alături de Daniela, punct de sprijin, de trei ani este și iubitul sportivei. „Da, chiar e timp și de puțină viață personală. Dacă vrei, se poate rezolva tot. Am și noroc, pentru că el este înțelegător. Nu are nicio problemă că sunt majoritatea timpului plecată. Și cred că este mai bine așa. Să nu fim non-stop împreună„, spune Daniela, cea care postează destule fotografii alături de prietenul ei.

Circuitul echipamentului

În sportul anului 2017, este obligatoriu să vorbești despre bani, bugete și resurse. Asta dincolo de infrastructură și dotări. Într-o disciplină în care sportivii pot fi chiar și descalificați în cazul în care echipamentul nu este conform, Daniela Haralambie vorbește și despre cel mai incomod subiect.

Este un sport foarte scump acesta?
Este scump, dar noi avem noroc că am avut ca sponsor OMV PETROM-ul până acum. Iar pe mai departe ne ajută COSR-ul și Federația.

Care este bugetul tău pentru un sezon?
Nu am buget personal, este unul făcut pe echipă. Antrenorii sunt cei care știu toate detaliile. Dar nu sunt puțini bani. Echipamente, cantonamente – toate au fost asigurate de OMV de la început. Așa că eu nici nu am acasă primul costum. A trebuit să îl dau înapoi, ca să îl ia altă persoană. Făceam un schimb: ceea ce nu îmi mai venea mie, de exemplu, lua altcineva care purta măsura respectivă sau ceva asemănător. Tot așa mai departe se duceau costumele. Este aceeași situație și la schiuri, bocanci, cască, ochelari – tot, tot, tot.

3 kg cântărește echipamentul unui săritor, fără schiuri

Ai un model în acest sport?
Da. Pe Daniela Iraschko o iau ca model. A fost cineva în acest sport și încă este. (N.r. – sportivă din Austria, de 33 de ani, prima săritoare care a depășit 200 de metri în zbor)

Daniela Haralambie, ca și colegii ei de lot, folosesc tehnica austriacă de sărituri cu schiurile, dintre cele trei mari școli existente: niponă, autriaco-germană și nordică, Cea mai frumoasă amintire a ei pe trambulină rămâne cea de la „primul concurs, la un an și jumătate după ce m-am apucat de schi sărituri. Eram micuță. Și a fost wow!„. Visul ei merge mai departe.

Daniela, ai bătut deja recordul pentru cea mai bună clasare a României într-o etapă de Cupă Mondială. Ai multe recorduri. Cu care te mândrești cel mai tare?
Cu Top 20-ul! Dar aș vrea să îl modificăm în Top 10. Sper să reușesc asta în sezonul de iarnă ce vine.

Și care este visul tău cel mare?
Un rezultat cât mai bun la Jocurile Olimpice. Acela mi se pare cel mai important concurs, chiar este – și aceasta ar fi dorința mea: un rezultat cât mai bun la JO.

Și Daniela Haralambie și-ar mai dori ceva, ca povestea să fie completă. Peste cinci ani, să aibă deja și a doua participare olimpică în CV. Până atunci, zboară în continuare. Cu gândul la visul cel mare, dar și la propriu, lansându-se tot cu tupeu și tot cu încredere pe zona de elan și pregătind săritura perfectă.