Astra e campioana internă, Steaua e campioana externă

E doliu mare în lumea bocitoarelor din fotbalul românesc: Steaua a eliminat clar, autoritar, spectaculos o echipă bună a Europei, o echipă care, în acest an, ajungea în sferturile Europa League după ce o spulbera pe Lazio pe Olimpico din Roma.
E doliu mare la cazarma care, în loc să-și vadă de treburile sale legate de securitatea țării, se ține de practici staliniste și încearcă să tragă din nou societatea noastră în ansamblu în hăurile istoriei comuniste. Dragă cazarmă, Steaua este calificată deja în grupele Europa League și-și va încerca șansa în play-off-ul Champions League.

E doliu mare printre peluzarii de serviciu care văd cu furie cum echipa asta poate face performanță și fără prezența lor pe stadion, o prezență care aducea amenzi și suspendări ale stadionului propriu. Arena Națională a arătat superb cu o echipă frumoasă pe teren și cu oameni în tribune care nu vor să se întoarcă în stalinism la braț cu vreun Talpan și care nu vor să saboteze propria echipă cu scandări penibile și cu aruncat infantil de obiecte în teren.

Am reușit „performanța” de a nu-l titulariza la EURO meci de meci pe cel mai bun fotbalist român al momentului, Stanciu. Și trebuie să cobori mult în istorie pentru a mai găsi un fotbalist român care să fi reușit evoluții atât de extraordinare pentru o echipă românească în cupele europene precum a izbutit Stanciu în această dublă cu Sparta. Cred că trebuie să mergem cu 20 de ani în urmă, la Adrian Ilie, pentru a mai găsi un asemenea erou.

Este încântător să vezi cum Stanciu completează acest joc de geniu cu un caracter atât de frumos, cu o „modestie strălucitoare”, să-mi fie permis contrastul. Să ne bucurăm de acest fotbalist minunat care deja își face loc în galeria jucătorilor memorabili din istoria Stelei.

Toată echipa Stelei a încadrat perfect jocul sclipitor al lui Stanciu. Au mai fost momente de nesiguranță în cazurile lui Niță sau Toșca la eternele probleme ale Stelei în jocul aerian. Golubovic nu a avut strălucire în atac, dar a fost providențial în fața propriei porți. Însă aceste minusuri au fost eclipsate de jocul ca-n vremurile bune ale lui Tamaș, de flancul drept de națională cu Enache și Popa, de vivacitatea lui Hamroun, care cu înțelepciune a fost readus în echipă, de soliditatea jocului lui Momcilovic, de inteligența cuplului de mijlocași centrali, Pintilii – Achim.

Pe cât de strălucitoare a fost seara vicecampioanei României, pe atât de tristă a fost seara campioanei. Astra n-a avut nicio șansă la Copenhaga, a fost spulberată, dacă Șumudică ar fi fost pe marginea terenului ar fi trebuit să arunce prosopul. Prietenii lui Șumi din Giulești, Săpunaru și Niculae, au fost în capul listei dezamăgirilor, fundașul fiind depășit clar în aer de Cornelius la două goluri, atacantul păstrând tradiția grașilor la echipa giurgiuveană. Măcar Budescu și Alibec compensau prin execuții magice surplusul de kilograme.

Astra a avut câțiva ani onorabili în cupele europene, dar la Copenhaga ea a fost umilită cum parcă nici la Zagreb nu i s-a întâmplat, când a pierdut la un scor și mai drastic în grupele Europa League. Atunci însă Astra a avut puterea de a se ridica de la podea și de a face meciuri decente în acea grupă, victorie cu aceeași Dinamo Zagreb la Giurgiu, egal cu Celtic Glasgow. Astra are puterea de a se ridica și acum după această seară de coșmar și de a lupta pentru a răzbate și ea în grupele Europa League.