Arta războiului rece

Nu e panică, man, suntem în grafic. Am știut de la început că ăsta e drumul nostru logic către optimi, un egal cu Elveția și o victorie cu Albania. Să vedem dacă și putem să străbatem acest drum până la capăt. Sigur nu cu formula asta.

Iordănescu a dus rafinamentul griului pe cele mai înalte culmi. A făcut lotul pentru EURO privilegiind mușchii, acum a făcut selecția pentru acest meci numai cu mușchi. Nici măcar cu cele trei schimbări nu a adus un strop de tehnică în echipă. Încep să cred că, dacă acum 30 de ani Iordănescu era antrenor la finala de la Sevilla, n-ar fi băgat un Iordănescu pe teren precum Ienei. Și nici pe Majearu, cel ce era declarat cel mai bun jucător al finalei până la miracolul penaltyurilor.

Doar Irlanda de Nord, ce ironie, echipa care a câștigat grupa noastră preliminară, ne bate la ariditate ofensivă la acest EURO. Suntem incapabili să depășim un adversar în duel unu la unu, esența fotbalului fără de care doar prin zăbăuceli precum cea de la penaltyul lui Chipciu mai poți obține ceva. De fapt, atacantul nostru central ar trebui să fie Chiricheș, fundașul care este cel mai bun prieten cu mingea din echipa trimisă în teren de Iordănescu. Suntem cei mai triști în joc, ca și la precedentul EURO, doar că acum UEFA a adus-o la acest turneu final pe Irlanda de Nord pe post de Bulgaria când se fac clasamentele negative în Uniunea Europeană. Și ne-a oferit șansa unei izbăviri cu Albania.

Cu Albania, vor intra, de la început sau pe parcurs, și Stanciu, și Sânmărtean, și Alibec, poate chiar și Mățel. Vom fi curajoși doar cu o echipă fără istorie, fără pedigree, fără ștaif. Vom fi curajoși cu cei cărora le ia submarinul apă pe la încheieturi. Deșteaptă-te, române, din somnul acestui joc arid și răpune-i pe barbarii de Tirana.