Șumudică, un Ilie Năstase fără statuie

Șumudică a mai încălcat o regulă. Nescrisă, ca multe altele care guvernează fotbalul. Nimic sofisticat, e doar de bun simț ca atunci când un club are un antrenor în pâine și nu a anunțat nimic oficial, o despărțire sau ceva care să aducă a ultimatum, să nu te autopropui în locul acestuia. Cu mult înainte să beneficieze de siguranța financiară și mai ales de stabilitatea postului oferite de Șahtior, Mircea Lucescu avertiza că „mâine-poimâine s-ar putea să-ți vină și ție rândul și tot ce citești despre posibili înlocuitori cu siguranță că n-o să-ți convină!”

Cu excepția CFR-ului, care pare să-i acorde credit în continuare lui Miriuță, Șumudică a azvârlit în vârtejul licitației toate celelalte adversare din play-off. Direct sau voalat s-a autopropus la toate din sezonul viitor. Doar la Dinamo situația antrenorului de la toamnă încolo e încă în coadă de pește. Continuă ori nu Contra. Șumudică a dat la un moment dat de înțeles că nu s-ar da în lături s-o antreneze la o adică și pe Dinamo, doar are „cei mai frumoși suporteri!” În plus, dar în sens invers, doar dinamovistul Mircea Lucescu a pregătit-o pe Rapid către titlu, nu?!

Pentru ca puzzle-ul play-off-ului să fie întreg Șumudică n-a ocolit bineînțeles nici varianta Craiova. Cu subiect și predicat, fără perdea, fără aluzii. Cum i-a picat lui Gigi Mulțescu acest vânticel de primăvară aveam să nu lămurim degrabă după chipul cătrănit pe care și l-a compus antrenorul la conferința de presă. Decepția acelui „așa ceva nu se face” ține loc de orice comentariu.

Cu ani în urmă, un coleg de redacție mă invita mereu la îngăduință atunci când venea vorba despre excesele lui Giovani Becali. „Are gură bogată, dar și o inimă mare. Nu o spune cu răutate”. Așa a ajuns peste ani Inimă-Mare să schimbe selecționerii cum a vrut, să scuipe în direct moderatorii TV, să amenințe că taie de la brâu în jos ziariștii. Da, fără răutate. Punte peste timp. Ne-am obișnuit cu glumițele de cartier și bădărăniile lui Ilie Năstase. Altminteri n-ar mai fi Năstase cel pe care-l știm de-o viață. Năstase-Gură-Bogată. De afară însă, lucrurile se văd un pic diferit. Percepția și îngăduința sunt altele, au alt prag de suportabilitate. Așa a fost croită Lumea, ce îi e îngăduit Marii Britanii nu îi e permis și României. În spatele lui Ilie Năstase e o statuie, în spatele lui Șumudică nu e decât un pârlit de titlu de campion național, cu Astra. Altfel zis, ce i-ar fi permis aici, la noi, în bătătură, lui Năstase, nu-i poate fi îngăduit și lui Șumudică. Alta Gură-Bogată. 
                         
P.S. Cât preț pune Ilie Năstase pe sexul frumos o știe cel mai bine Țiriac. Auzind că Năstase e pe punctul să se recăsătorească, Țiriac a întrebat doar atât: „Împotriva cui?!” C-așa-i în tenis…