Fost patron la FRF, Mircea Sandu s-a apucat în sfârșit de afaceri. Domeniul? Specialist în dezastre

În timp ce ziariștii, dintre care mulți prieteni, se învârt în căutare de subiecte printre platourile cu gustări, imaginile de la lansarea firmei de management și impresariat sportiv a lui Mircea Sandu curg ca dintr-o mașină a timpului. Dacă faci abstracție de logo-ul Best Business Sport, cu un design grafic retro, și de părul alb al celor care apar în cadre ai putea jura după lumină, decor și personaje că acțiunea se petrece în anii” 90, la fostul sediu al Federației Române de Fotbal din spatele hotelului Parc. Atunci, Nașu” se lansa în cariera de mare conducător de fotbal corupt, înconjurat de mulți dintre cei care îi sunt și acum alături.

Așadar, Mircea Sandu s-a privatizat în sfârșit după 24 de ani în care s-a comportat ca un patron neoficial al fotbalului românesc. Acum, când intră în afaceri cu titlul de proprietar de firmă, argumentul său suprem este know-how-ul, această expresie care se atașează specialiștilor din orice domeniu. Valoarea unor astfel de meseriași reprezintă de multe ori echivalentul greutății lor în aur. Acum fix 72 de ani, Hitler dădea ordine disperate de salvare a specialiștilor săi prinși în încercuirea de la Stalingrad. Oficial, armata a 6-a trebuia să lupte până când urma să fie salvată, neoficial naziștii încercau să scape de la moarte oamenii pe care ei îi considerau indispensabili viitorului efort de război.

În viziunea sa și a propriilor fani, Sandu este un specialist, un om fără de care fotbalul românesc nu are viitor. Tot ei au și o listă de realizări, chiar dacă meritele fostului președinte FRF sunt  periferice în unele cazuri: construirea unui sediu, Casa Fotbalului, bazele de pregătire de la Mogoșoaia și Buftea, construirea unui stadion, acordarea dreptului de organizare la București a finalei Europa League din 2012, dreptul de a organiza meciuri la Euro 2020.

Susținătorii săi sunt în pragul unui „woooow” extaziat, așa cum ar reacționa un naufragiat rămas în ultimii 24 de ani pe o insulă pustie și care la întoarcere află că rolul telefoanelor fixe a fost preluat de niște aparate subțiri pe care le umpli de grăsime cu buricele degetelor în încercarea de a extrage esența zilnică a lumii. Nu contează că vorbim despre aproape un sfert de secol, timp suficient pentru Meșterul nostru Manole să transforme radical un sport care, atenție, a intrat în această perioadă cu o avere uriașă: generații întregi de superfotbaliști numai buni de trimiși la export.

Rolul lui Sandu în startul devalizării fotbalului poate fi întrezărit într-o filmuleț de pe blogul lui Serghei Mizil. Captura foto este ca o frescă a vremurilor când oamenii de fotbal nu aveau know-how, dar știau cum vor să se îmbogățească.

La un chef, în 1990, actualul agent și impresar, pe atunci proaspăt președinte de federație, este surprins în timp ce cântă alături de prietenul său Dan Alban (foto, în dreapta), un interlop fugit din țară în 1977 împreună cu Ioan Becali. După mai bine de un deceniu de escrocherii prin Europa, Alban și Becali plănuiau să vândă jucătorii de la Steaua și Dinamo doriți de întreaga Europă, însă la scurt timp prietenul lui Sandu din fotografie a decedat într-un accident de mașină în Italia, iar afacerea a fost preluată de Becali. În 1997, soția lui Alban, Lise, s-a căsătorit cu Mircea Sandu, iar business-ul s-a bucurat de protecția președintelui FRF care a asistat nepăsător la transformarea cluburilor în carcase golite de finanțatori și de impresari. Acum, ironie a sorții, când cei pe care i-a protejat se află în închisoare pentru transferuri ilegale, Sandu pornește o afacere pe nișa lor. Și o altă ironie, va trebui să vândă ce a produs de 24 de ani încoace.

Aflăm că Best Business Sport are deja clienți. Gâlcă,  Răzvan Lucescu, Dacian Varga sau Mihai Dina au semnat cu Mircea Sandu contracte de reprezentare, sperând probabil că relațiile acestuia la UEFA îi vor propulsa la echipe importante din Europa.  Într-un sport scindat de apariția lui Răzvan Burleanu, tânărul președinte FRF cu discurs de propagandist sovietic, Sandu așteaptă și alte personaje dornice să plătească pentru a beneficia de know-how-ul său.

Fotbalul românesc a început mandatul Mircea Sandu în 1990 ca o entitate bogată în resurse și l-a terminat în 2014 în insolvență cronică. Doar în România, omul care a administrat acest dezastru poate trece în continuare drept un specialist.