Sandu, în centrul unui sistem MORT! Cum s-a ales praful de fotbalul românesc în 21 de ani:

Explicaţiile lui Mircea Sandu nu mai acoperă catastrofa din fotbalul românesc. După 21 de ani de guvernare neîntreruptă a acestui preşedinte reales la infinit - doar patru ani îl mai despart pe Sandu de recordul lui Nicolae Ceauşescu! -, în România fotbalistică n-a mai rămas piatră peste piatră. ProSport vă prezintă pârjolul abătut asupra acestui sport sub domnia Regelui Soare. Un Soare gol de principii, idei, valoare, competenţă, în jurul căruia mai orbitează acum doar nişte domenii moarte.

Naţionala - colaps total. După retragerea generaţiei lui Hagi, formată înainte de venirea lui Sandu la şefia FRF, România a mai obţinut o singură calificare în şase campanii. Interesele impresarilor şi ale cluburilor au subminat potenţialul naţionalei. Atmosfera s-a degradat. În acest moment, unii jucători refuză convocarea, alţii se dau accidentaţi, actele de indisciplină abundă.

Copii şi juniori - sectorul cel mai afectat. "În 1990, în România erau doi juniori pentru fiecare senior, exista o anumită arie de selecţie. Acum, raportul e invers", spune Mircea Pascu, şef al FRF până în 1990. Din 2000 încoace, doar doi jucători s-au apropiat de valoarea "Generaţiei de Aur": Chivu şi Mutu. De zece ani, fotbalul românesc n-a mai produs nicio vedetă mondială.

Liga I - haos şi corupţie. Eşalonul de elită ar trebui să asigure fotbalişti şi antrenori buni pentru naţionale şi cluburi, dar a scăzut, cu mici excepţii, în fiecare an. Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir patronează un climat corupt şi violent, cu clasamente stabilite de preşedinţi, scandaluri şi legi aplicate inegal. Toate valorile încearcă să fugă din România. Acum, în Liga I nu mai există niciun jucător autohton sub 30 de ani de valoare internaţională.

Liga IV - în stare de disoluţie. Fotbalul amator, aflat sub oblăduirea indirectă a FRF (intermediare fiind Asociaţiile Judeţene), este grav afectat de corupţie, violenţă, dezorganizare şi sărăcie. Baza materială a dispărut, nu există personal instruit şi nici vreun program federal care să încurajeze popularizarea fotbalului în toate colţurile ţării.

Liga a II-a şi a III-a - sărace şi fără valoare. În goana după votanţi docili, Mircea Sandu a menţinut în ligile inferioare prea multe echipe. În ultimii ani, campionatul din Liga a II-a şi a III-a a fost grav afectat de abandonul a zeci de cluburi foarte slabe, dar tolerate pentru a ieşi la număr.

Cadrul legislativ - vicios. Regulamentele FRF lasă loc de discuţii şi interpretări. Prin intermediul acestor chichiţe se fac jocurile. Sandu îşi urmează mentorul, Mircea Angelescu, activistul comunist a cărui deviză a fost "îi fac din regulamente!". Aceasta este cauza pentru care ierarhia ultimelor patru campionate s-a decis la TAS, şi nu pe teren.

CCA şi arbitri - corupţie, scandal, interese. Arbitrajul, aflat sub comanda directă a FRF şi a lui Mircea Sandu, este afectat de o corupţie monstruoasă. Doi dintre ultimii trei preşedinţi numiţi de Mircea Sandu la CCA au fost arestaţi de procurorii DNA. România n-a mai trimis un arbitru la un turneu final din 1998.

Organizare şi strategie - sublime, dar inexistente. FRF oprimă tot ce înseamnă competenţă şi profesionalism. Nu există antrenori de copii şi juniori bine pregătiţi, tehnicienii care au ajuns la un anumit nivel s-au instruit pe cont propriu, în străinătate. Corpul observatorilor e plin de oameni reciclaţi din fosta Cooperativă. Nimeni dintre funcţionarii FRF n-a răspuns vreodată pentru eşecuri.

"Oamenii nu văd ce am realizat eu, ce se întâmplă. A început o reorganizare. (...) Eu candidez şi în 2014, să vină la luptă! Puterea nu se dă, se ia! Următorul preşedinte, peste 10 ani, va face calificări pe munca mea", Mircea Sandu, şeful FRF, a explicat ieri că nu e apreciat la adevărata valoare