Acrobaţii

Mâine jucăm cu Franţa pe un gazon oribil de la malul mării, unde sperăm ca tehnica oaspeţilor noştri să se frângă. Va fi un meci greu, încărcat de responsabilităţi, între două echipe rănite la Europene şi ezitante la startul actualelor preliminarii mondiale.

Hăituit, contestat, Piţurcă îşi joacă o carte decisivă. Totul este împotriva lui. Atmosferă, indisponibilităţile unor titulari, propria inspiraţie.

Într-adevăr, selecţionerul surprinde cu alegerea sa bizară cuprinzând nume îngropate de vreme ca Tameş, Galamaz, D. Stoica sau Aliuţă, luminate de zâmbetul feciorelnic al lui Găman, abia ieşit din juniorat.

De rău augur şomajul lui Mutu şi Chivu la echipele lor de club, unde sunt, chipurile, menajaţi, nefiind nevoie de ei în teren. Face impresie rea şi ignorarea consecventă a lui Dănciulescu şi Bratu, doi oameni de gol, înaintaşi maturi, puternici, percutanţi.

Salutăm, în schimb, convocarea lui Gabi Mureşan şi Gigel Bucur. Primul e un tânăr cu judecată de bunic, afirmat plenar după ce a scăpat de persecuţia lui Andone. Cel de-al doilea e cel mai spornic atacant al momentului, un prichindel în stare să transforme în gol fie şi un sfert de ocazie.

Francezii ne tratează de sus. Desantul lor durează cât mai puţin posibil, doar 24 de ore. Hotelul le aparţine în exclusivitate, plătind şi camerele goale. Par nişte exploratori care şi-ar fixa un cort bine păzit într-o junglă unde te paşte pericolul.

Domenech e luat şi el în colimatorul opiniei publice, aidoma lui Piţurcă. Încăpăţânat, confuz, absurd, risipeşte cu nonşalanţă comorile unui fotbal grandios aflate în administraţia sa.

Mâine, la Constanţa, Piţurcă şi Domenech vor fi doi acrobaţi pe aceeaşi sârmă, fără plasă dedesubtul ei.