STOP!

Ni s-a pus bariera pe drumurile europene. Un campionat tulbure şi molâu cum este al nostru nu mai are acces nici măcar în Cupa UEFA. Conducători, antrenori, jucători, suporteri încap toţi în aceeaşi oală în care dospesc fudulia, şmecheria, superficialitatea şi mârlănia.
 
CFR Cluj a părut o slugă curăţică în grupa sa, unde s-a clasat ultima, mângâiată pe creştet, consolator. La Londra a dat o replică senină, solicitând-o pe marea Chelsea. A motivat-o, nu mă îndoiesc, atmosfera superbă dintr-un stadion plin ochi la un meci fără miză, cu spectatori devotaţi îmbibaţi cu dragoste pentru fotbal. Precipitaţi şi obtuzi, conducătorii campioanei, după ce i-au făcut vânt lui Andone, îi dau brânci şi lui Trombetta, chiar dacă cei doi au scos din lotul aflat la dispoziţie tot ce se putea scoate. 

Sub răcnetele, petardele şi fumigenele unei tribune golaşe pe alocuri, Steaua a îngenuncheat în Ghencea străpunsă de zâmbetul maliţios al lui Mutu. Fără să impresioneze, italienii au ţinut totuşi partida în zgardă, impunându-şi jocul lor articulat şi hotărât, păzit de un portar destoinic şi simpatic ca Frey, cu chică vopsită şi mustaţă de husar. Steaua a ajuns o ruină administrată de un despot şi supravegheată de un antrenor despersonalizat. Singura certitudine din evoluţia Stelei este aceea că renegatul Arthuro valora mai mult decât Toja şi Semedo la un loc.