Moartea pasiunii

…roş-albaştrii atacă în valuri. Numărul 10 driblează în cascadă, pasează cu călcâiul, tribunele vuiesc înnebunitor, însuşi Infernul pare să fi pogorât peste stadion, ca într-o celebră reclamă a anilor '90, cu Cantona şi Figo răpunând, în crucea nopţii, echipa Iadului. Lupta nu e însă deloc lesnicioasă, adversarii sunt tari. E limpede, astă-seară au venit aici să câştige. Ies la atac siguri pe ei, echilibrează lupta, pe gazde le aşteaptă o seară grea. Zecile de mii de spectatori şi milioanele strânse în faţa televizoarelor nu regretă însă nimic, ritmul şi execuţiile fotbaliştilor sunt smulse din jocurile de PlayStation.

…roş-albaştrii abia se târăsc. Numărul 10 nu driblează pe nimeni pentru simplul motiv că azi nu e pe teren. În tribune, răzleţite, câteva pâlcuri de oameni privesc posomorâte spre gazonul prost, unde jucătorii nu inspiră nimic: nişte amărâţi care-şi câştigă şi ei pâinea. Lupta nu e deloc uşoară pentru nici una dintre tabere, se vede că adversarii au probleme cu terenul şi cu mingea. E clar că oaspeţii sunt ambiţioşi, atacă şi deschid scorul, spre disperarea spectatorilor care regretă că au venit la stadion. Un meci urât, enervant şi pentru telespectatorii care comută pe...

...meciul de PlayStation, unde nebunia continuă, spre desfătarea Planetei Fotbal. Aseară, între FC Barcelona -Real Madrid şi Steaua - FC Vaslui a existat o singură asemănare: roş-albaştrii au câştigat la limită.