Muncim, nu cerșim. Respectăm, nu furăm. #Un Român Ca Lumea

A plecat ca din tun în Mecca fotbaliștilor, Premier League, după ce a câștigat tot ce se putea câștiga cu Steaua. Reperat de Bumbescu și Pițurcă, Florin Gardoș a stat pe locul din vestiar pe care s-au dezbrăcat sătmăreni de-ai lui, Didi  Prodan și Tiberiu Csik. A simțit toată greutatea fanilor din Ghencea cum apasă pe umerii săi, dar și-a dus mereu misiunea la bun sfârșit.

I-au plăcut lucrurile complicate. A ales o echipă în care alți fundași centrali aveau întâietate și suporterii exigenți de pe St.Mary”s Stadium. Și-a stricat jantele prin Anglia pentru că a ales să meargă până-n Southampton, prima dată, cu mașina. Primele meciuri, primele lovituri recepționate. Dinți ciobiți. Un fleac pe lângă ce avea să vină. Ruptură de ligamente și pauză 7 luni. Operație complicată și privire cu subînțeles din partea lui Koeman.

Iordănescu l-a chemat la națională, dar l-a lăsat fie să se încălzescă până dă în clocot, fie l-a trimis în tribune. A pierdut naționala. A pierdut Euro. Dar a mai rămas cu o pojghiță de încredere. L-au strâns ghetele la echipa a doua a „Sfinților”, dar și-a mai găsit resurse de a merge mai departe. A continuat să-și facă românii din Anglia cunoscuți prin campania #Români Ca Lumea și s-a hrănit cu poveștile lor. S-a hrănit din povestea unor mâini iscusite care salvează oameni, din româna grăbită a unui taximetrist care adună liră cu liră pentru ca fetiței lui să nu-i lipsească ceva. Și din întâmplările unor români antreprenori sau copii miniaturale ale lui Nicu Vlad, ‘halterofilii” din depozite.

Ajuns la 29 de ani și fără niciun orizont în Anglia, Gardoș a ales cu sufletul. Și-a pus iscălitura pe împrumutul la Craiova și și-a propus să halească iar jăratec pentru a-și da un restart carierei. Mai bine de o lună, fundașul cu compasul lui Mike Powell a așteptat să intre din nou pe teren. Nu s-a lăsat strivit de disprețul cu care Devis Mangia l-a sărit de pe foaia de joc și și-a aplaudat coechiperii, pe Kelic sau pe „Puyol”. A respectat decizia antrenorului și a tras la antrenamete ca un câine.

Aseară, Gardoș a transpirat din nou. Oficial. În meciul cu CFR. Câteva minute. I-a luat locul lui Kelic, accidentat, și a gestionat cu știință finalul de meci.
Cu un zâmbet amar, Gardoș a venit, la final, la întâlnirea cu microfoanele Digi și LookTV, cu toate vorbele la el. „Îmi doream să fiu pe foaie încă de la început. Nu s-a întâmplat nimic, a trebuit o perioadă de acomodare, normal.A fost poate și faptul că echipa nu a luat gol, apărarea a jucat foarte bine. Am încercat  să fiu înțelegător și să am răbdare. Nu e ușor să fii nici în situația mea, nu e ușor nici în situația antrenorului, care are de ales din 25 de jucători. Încerc să înțeleg pe toată lumea și să îmi fac treaba”.

A fost declarația simplă, de bun simț. A fost declarația #Unui Român Ca Lumea.

Privită dintr-un alt unghi, la o distanță de doi ani, a fost un nou episod al campaniei pe care chiar el a demarat-o. Înfășurat într-o glazură de diplomație, sloganul pe care și-a construit demersul din Anglia, „Muncim, nu cerșim. Respectăm, nu furăm”, s-a potrivit aseară mai bine ca niciodată. De această dată, sloganul a fost direcționat nu către britanici, ci către un italian.