Gigi l-a asaltat cu mailuri, el i-a răs în nas: "Nu mi-a venit să cred, am zis că e glumă!" Interviu DEMENŢIAL cu cel mai dorit om la Steaua: "Nu îi înţeleg pe români, jur"

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

- 10 Intra in galerie

Pozele precedente Pozele urmatoare

Lui Wesley nu îi place zăpada. Ba chiar o urăşte şi i-a cerut lui Hizo un program special de pregătire în cantonamentul de la Poiana Braşov. Vorbeşte deschis despre "Porumboi", patronul său, "de care nu poate să mai deschidă televizorul", nu fuge de răspunsuri şi driblează clişeele.

ProSport i-a oferit titlul de "cel mai bun jucător străin din Liga I", într-un an, 2011, în care l-a depăşit în matematica golurilor pe Demollari, cel care până acum era cel mai bun marcator străin din istoria întrecerii interne. Wesley a dezvăluit că s-a apucat de fotbal la 18 ani, atunci când lucra pe şantier alături de tatăl său, povesteşte că şi-a furat soţia când s-a transferat în Europa şi cum merge prin favele pentru a-i aduce pe copii la şcoala sa de fotbal.

Este cantonamentul acesta unul dintre cele mai grele momente din viaţa ta?
Niciodată n-am mai pomenit un cantonament în zăpadă. Eu nu ştiu ce echipă crede că zăpada e bună. Mie nu îmi place deloc. O urăsc! Pentru mine e foarte greu să alerg în zăpadă, am o vârstă, nu mai am aceeaşi rezistenţă ca la 20 de ani. Aşa că am cerut un program special pentru mine şi gata!

Când le spui prietenilor tăi din Brazilia că aici zăpada este de un metru, ce zic?
Că sunt nebun! Nimeni de acolo nu ştie ce e aia ninsoare. Dar lasă asta, mie mi se pare altceva foarte interesant. Toţi din vest, din Spania, Portugalia, Italia, Anglia nu ştiu cum să fugă mai repede de frig şi să pregătească echipa la căldură, iar aici în România toată lumea se îngrămădeşte la zăpadă. Mamă, nu înţeleg românii ăştia. Jur!

Ai trei ani în România. Zi-mi cum vezi acum viaţa în ţara noastră.
Ce pot să zic? Nu vreau să vorbesc mult, pentru că, dacă zic ceva, toţi cei care citesc ziarul vor spune «cine e Wesley să vorbească? El care n-a câştigat nimic aici.» Aşa că mai bine tac, lucrez şi îmi văd de treaba mea, că altfel sar lupii pe mine şi mă sfâşie. Am auzit multe comentarii urâte despre mine, dar asta este...

De ce crezi tu că e o mare secetă de performanţe în fotbalul românesc?
Nu pot să vorbesc urât de România, eu mă simt bine aici, dar îmi pare rău de fotbalul românesc, de ce se întâmplă cu arbitrajul, cu patronii echipelor....

Ce-ţi .....
Discuţia este brusc întreruptă de un grup de aproximativ 25 de copii, care l-au zărit pe Wesley în holul hotelului din Poiana Braşov şi l-au asaltat pentru autografe şi fotografii mai bine de 15 minute: "Am liber până la 15:30 (n.r: ceasul arăta ora 14:00). Vă dau la toţi şi pe tricouri, şi pe mâini. Dar să nu faceţi duş, da?? Că apoi dispare Wesley de la voi..."

În timp ce brazilianul era ocupat cu semnăturile, puştii au dezvăluit că sunt de fapt juniorii Stelei. Auzind asta, Wesley n-a putut să nu glumească: "Aaaa, da? Sunteţi de la Steaua? Staţi aşa că vin şi eu cu voi"

"Steaua a jucat cu echipe bune, dar nu dificile ca noi"

Să revenim. Ce-ţi place la fotbalul din România?
(linişte)... Îmi place doar când câştigăm toate meciurile şi nu facem greşeli.... Iar ce nu-mi place, nu pot să răspund. E mai bine ca eu să tac.

Te referi la lipsa de experienţă? Mentalitatea românilor? Ce se întâmplă?
Mda....(ezită să dea răspunsul) Da, bine, eu am vorbit de multe ori. Asta e marea problemă a românilor, mentalitatea... Dar gata, nu mai zic mai mult, pentru că vorbesc degeaba. Dacă s-ar lega ceva după vorbele astea, ar fi bine, dar vorbesc degeaba şi apoi lumea zice că sunt prost.

Aceeaşi mentalitate aţi avut‑o şi cu Lazio, şi cu Sporting.
Noi am demostrat că atunci când suntem concentraţi 100% nu putem face greşeli. Ne trebuia însă mai mult curaj, mai multă experienţă. Păcat că n-am reuşit mai mult şi că am pierdut avantajele pe care le-am avut cu Lazio şi cu Zürich. Dar chiar şi aşa, pentru Vaslui e bine, pentru că am jucat cu echipe foarte mari. Şi acum atenţie! Cu tot respectul pentru Steaua, ea s-a calificat pentru că a jucat cu echipe bune, dar noi am avut adversari de trei ori mai dificili, cu mai multă istorie....

Caracterizează-ţi patronul...
Pe "Porumboi"? Aaa... Păi... Eu sunt de trei ani aici şi cred că patronul mă place. Am avut şi momente când a fost îndrăgostit de mine, apoi ne-am certat. Am înnebunit amândoi. Dar asta e viaţa. Patronul e patron şi atât...

Dar te-a dezamăgit când a spus că poţi negocia cu Steaua?
(răspicat) Da! Tare! Am vorbit cu el acum când m-am întors. I-am reproşat faptul că au apărut probleme de comunicare. De ce a zis atâtea prin ziare? Probabil că nu mă mai vrea aici. Dar de ce n-a venit la mine mai întâi? Nu. El a vorbit aşa direct, cum a vrut el. Na! Ce să-i faci, e patron....

Şi de ce n-ai vorbit cu cei de la Steaua?
Sincer? Ce să vorbesc cu ei? Steaua are un alt patron, da? Din câte ştiu eu din fotbalul ăsta, cred că, dacă vrei cu adevărat un jucător, trimiţi reprezentanţii să facă totul. Eu n-am văzut de când sunt un jucător care se duce acasă la patron să semneze un contract. De fapt, dacă lui (n.r. - Gigi Becali) îi place să stea mai mult pe la ziare şi televiziuni, ce să mai zic... Eu nu suport asta, eu vorbesc doar prin intermediul oamenilor puşi să facă această meserie, cea a negocierilor. Vrei un jucător, bine! Nu-l vrei, viaţă lungă şi la revedere!

Dar Gigi Becali a vorbit cu impresarul tău?
A vorbit da... Şi rămâne cum a zis patronul... Şi Wesley nu mai vine la palat şi gata. Păi să vă explic de ce. Cum se poate ca un jucător considerat cel mai bun străin din România de către toată lumea să vină la o echipă mare, cu istorie, cu bla-bla, şi să câştige mai puţin ca dincolo? Şi iar revin la ciudăţeniile României. Crede-mă, eram pe plajă cu băiatul meu când mi-a zis impresarul să mă uit pe mail, să citesc oferta lui Gigi. Pur şi simplu m-a pufnit râsul, nu mi-a venit să cred, credeam că e o glumă. Nu vă zic cât era oferta, dar e de râs... Cum ar fi să-l sune Real Madrid pe Messi şi să-i dea 10.000 de euro? Ştiu că eu nu am jucat la vreo echipă mare, dar cred că am arătat tuturor că am valoare şi fără să am nu ştiu câte trofee. Şi pur şi simplu merit mai mult.

"La 18 ani făceam fundaţii de case"

Hai să vorbim mai mult de tine... Cu ce mare fotbalist te-ai compara?
Când am jucat în Portugalia, îmi plăcea mult de Alex Santos de la Fenerbahce.

Când erai mic, aveai vreun model?
Cel mai bun fotbalist pe care l-am văzut în viaţa mea a fost Romario. Şi apoi Ronaldo.

Cum îţi explici eficienţa jucătorilor brazilieni plecaţi de pe plajele Copacabanei?
Dumnezeu a fost pe acolo şi le-a lăsat o minge şi gata. Şi au plecat toţi în Europa... (râde)

Ce-a fost mai întâi pentru Wesley: muzica sau fotbalul?
Fotbalul, normal.

Cum te-ai apucat de fotbal?
Când aveam 18 ani, lucram cu tatăl meu pe şantier. Făceam fundaţii de case, blocuri, eram foarte sărac. M-a văzut atunci un fost jucător şi a venit şi m-a întrebat dacă nu vreau să dau un test pentru o echipă de fotbal din Sao Paolo. Eu i-am zis: «Dă-i, mă, drumul de aici, nu plec nicăieri. Bat mingea pe plajă». S-a rugat de mine să-mi schimb viaţa şi eu nici că vroiam. Atunci s-a dus la mama şi i-a povestit şi ea m-a convins să mă duc să dau testele. Dar prima condiţie a fost să nu plec din oraş, să rămân acolo aproape de ai mei. Aşa că am dat probe şi uite-l pe Wesley aici, la zăpadă....

Cât de periculos e în Brazilia?
Dacă stai cu mine în oraş, nu! (râde) Glumesc. Depinde. Aici în România e mai periculos, să ştii. Dar dacă eşti acolo, nu te apuci să mergi singur prin favele, cu brăţări de aur, cu inele, că aia te curăţă imediat de ele. Trebuie să fii un om normal şi nimeni nu-ţi face nimic.

De când eşti în Europa, ţi-ai schimbat stilul de viaţă, de joc?
Da, foarte mult. Noi în Brazilia avem o altă cultură despre fotbal. Aici în Europa e mai mult contact fizic, forţă şi tactică. Acolo nu era aşa, se joacă 1-1 şi atât. Când am venit în Portugalia, în 2003, pentru mine a fost groaznic. Eu luam mingea, şi când se apropia unul mai tare de mine, cădeam pe jos imediat. Eram ca o domnişoară. Au venit la mine preşedintele cu antrenorul să-mi spună să mă schimb, că eu eram peste tot, pe sus, pe jos, eram un haos total: «Stai, stai, că locul tău e aici şi atât. Tu nu eşti la tine acasă», mi‑au zis. Şi m-am potolit.

Te consideri un om simplu?
Foarte simplu. Familia mea era foarte săracă, umilă. Mama lucra mult să ne întreţină şi tata la fel. Bine, tata lucrează şi acum pe şantier, e nebun cu capul, îţi zic. (râde) Mama îmi dădea echivalentul a 10 lei pe lună, mie şi fratelui meu, ca să ne luăm şi noi câte ceva, aşa de săraci eram. Ce să faci cu 10 lei, frate? Când am fost la Sao Paolo, atunci la 18 ani, la prima mea echipă, şi am luat primul salariul, 300 de lei cam aşa, mamă, în capul meu deja credeam că sunt cel mai şmecher şi cel mai bogat.

Trimiteai bani acasă?
Cu 300 de lei să mai trimiţi şi bani acasă? Doamne... Nu. Am avut noroc că a venit un impresar la mine şi mi-a zis să mă duc în Europa să câştig bani mai mulţi pentru familie, să mă însor şi eu, să fac un copil. M-am dus imediat la biserică să mă gândesc dacă e asta soluţia cea mai bună. Şi atunci am găsit răspunsul: gata, plec în Portugalia. Se întâmpla în 2003. Dar problema era că, atât timp cât am jucat în Brazilia, duceam o viaţă de nebun, eram singur, făceam multe prostii. Aveam nevoie şi de cineva aproape de mine, aşa că i-am zis soţiei mele să vină cu mine. Pe atunci eram doar iubiţi. Ştii ce mi-a răspuns? Că ea nu vine, că are treabă, că are o problemă. «Vino mă, cu mine, ce problemă ai?» La care mi-a răspuns: «Tatăl meu mi-a zis că, dacă nu sunt căsătorită cu tine, să nu plec de acasă». Mamăăăă, ce să mai fac atunci? Am furat-o de acasă şi am dus-o să ne căsătorim. De atunci, viaţa mea a fost tot timpul în ascensiune. Am avut-o pe ea alături mereu, au trecut 13 ani şi cred că de asta am reuşit.

Ce faci în Vaslui când ai liber?
Tu crezi că eu sunt la Bucureşti? Nici la televizor nu mă uit, pentru că îi văd numai pe "Porumboi" şi pe Gigi Becali. Stau de vorbă cu băiatul meu pe ipad. Acum trebuie să-i arăt ce zăpadă e aici, abia aştept să vină să se joace.

"Scrie acolo că Wesley e plin de defecte!"

După ce te laşi de fotbal, ce ai de gând să faci?
Dacă nu era soţia cu mine, nu ştiam ce să fac pentru viitor. Fără ea nu era Wesley pe care îl ştiţi acum. Ea a avut cap deştept şi am hotărât să-l punem pe impresarul meu să ne administreze toţi banii. Ne deschidem agenţie imobiliară, avem multe case, apartamente.... Am viitorul asigurat. Şi că veni vorba de bani, vreau ca toată lumea să înţeleagă: noi, jucătorii, nu suntem mercenari. Noi lucrăm pentru viitorul nostru, cariera noastră se termină repede, aşa că trebuie să-ţi asiguri ce faci după. Toţi gândesc la fel, nu? Cei care muncesc în petrol, la hoteluri, la magazine de exemplu nu se gândesc să câştige mai mult? Dacă la mine vine cineva să-mi spună să plec la un salariu mai mare, prost să fiu să nu plec de la Vaslui, nu?

Nu vrei să rămâi în fotbal?
Ba da. Dar nu ca antrenor sau patron. Am deschis deja o şcoală de fotbal la mine acolo. E un club micuţ, cu terenuri de joacă. Antrenăm copiii care au probleme cu drogurile sau care sunt predispuşi să ajungă în închisoare pentru furturi etc. Chiar eu mă ocup personal de ei. Le cumpăr ghete, echipamente, îi caut prin favele să îi ajut. Îmi place mult să fac asta. Toţi cei care sunt acolo mă văd ca pe idolul lor, ca pe un exemplu de viitor şi eu îi iubesc pe toţi ca pe copilul meu. Au văzut că am trecut şi eu prin sărăcie şi vor să mă urmeze. S-au uitat chiar şi când am dat două goluri cu Lazio, era bucurie mare la mine în oraş, s-au strâns zeci de persoane în faţa casei mele. Datorită acelor goluri, au venit şi mai mulţi copii să se antreneze. Păcat că am dat aiurea cu capul în meciul cu Sporting... (se ruşinează)

Te vezi să-ţi închei cariera la Vaslui?
Nu. Vreau să mai joc mult. Dumnezeu să-mi dea mie sănătate şi goluri, că dacă dau goluri vreau să joc până la 40 de ani. Şi încă îmi doresc să mai plec la o echipă mare, dar pentru asta trebuie să dau mai mult, să alerg cu băieţii mai mult prin zăpadă, să nu mai faultez... Şi pot mai mult!

Ce defecte crezi că ai?
Wooow ! Multe. Urăsc multe la mine. Scrie «multe» acolo şi gata.. Crede-mă! Uite, de exemplu, mă enervez repede. Văleu! Eu vreau să câştig totul, să nu pierd absolut nimic, iar când pierdem câte un joc pe aici, chiar şi dacă e o miuţă la antrenament, îmi vine să-i bat pe toţi, jur! Vreau să câştig şi pariurile, tot. Wesley nu e bine cu capul, vă zic eu (râde)!

"M-am bucurat că România a bătut-o pe Argentina în 94"

Ultima întrebare: ai spus că modelul tău a fost Romario. Ţii minte CM din 94? România a bătut Argentina...
Daaaa, ştiu de Hagi, ştiu că a fost cea mai mare performanţă a României. M-am bucurat enorm când i-aţi bătut pe argentinieni. Nu mi-a venit să cred, dar a fost o bucurie imensă. Nouă, brazilienilor, nu ne place de Argentina. Sper să nu se supere Brandan pe mine, că el e prietenul meu.

Îţi mulţumim şi ne cerem scuze dacă am răpit prea mult timp din odihna ta.
Aaa, gata? S-a terminat? Credeam că veniţi să scrieţi o carte cu mine (râde), nu doar două pagini. Glumesc. Eu vă mulţumesc pentru premiu şi împlicit cititorilor şi vreau să mai scrieţi acolo că îi doresc mult succes Stelei în dubla cu Twente!

Îl respect pe Gigi Becali, dar ar trebui să aibă mai mult respect pentru jucători. Fotbalul nu e glumă
Wesley Lopes, mijlocaş FC Vaslui

E multă treabă de făcut în România. În special cu arbitrajul. Bine, eu vorbesc aşa acum, dar când sunt pe teren şi am sângele la 60 de grade, şi el mă fură, îmi vine să sar la gâtul lui
Wesley Lopes, mijlocaş FC Vaslui

În vacanţă plec la mine în Brazilia să cânt, să dansez cu prietenii şi fraţii mei. De dimineaţă până seara nu facem nimic. Cântăm la mandolină sau pescuim
Wesley Lopes, mijlocaş FC Vaslui

Fiul meu Yuri i-a disperat pe toţi, le ia mingile, şutează în toate direcţiile, e clar, mă moşteneşte. O să aveţi un al doilea Wesley!
Wesley Lopes, mijlocaş FC Vaslui

Messi, peste doi-trei ani, o să fie cel mai bun jucător în viaţă. Părerea mea e că el mai trebuie doar să câştige şi ceva cu echipa naţională
Wesley Lopes, mijlocaş FC Vaslui