"M-am săturat de locul doi, vreau titlul!"

Golanski (foto) a glumit ieri în cantonamentul din Anta­lya, spunând că va acorda interviuri numai în limba poloneză, dar până la urmă a vorbit româneşte, limbă pe care deja o stăpâneşte bine, mai ales datorită "fratelui" Szekely.

E greu aici în Antalya?
Perioada aceasta este una grea pentru noi, fotbaliştii. Avem câte două antrenamente pe zi şi facem multe şedinţe cu pregătire fizică. Dar mai avem trei săptămâni până la primul meci şi e normal să facem asta.

Am văzut că pui multă determinare la antrenamente...
Dacă vrei să fii titular, e normal să dai totul la antrenamente.

Îţi simţi cumva postul ameninţat?
Păi, eu vreau să joc titular, dar decizia ştiţi că-i aparţine antrenorului.

Care e situaţia ta contractuală în momentul de faţă?
Mai am şase luni de contract şi acum, când mă voi întoarce la Bucureşti, voi avea o discuţie cu domnii Argăseală şi cu Panduru.

Ai luat deja decizia sau încă nu ştii ce să faci?
Acum, mai important pentru mine e acest cantonament.

"Karamyenii să-şi scrie numele pe frunte"

Dar ai oferte?
Normal, sunt în ultimele şase luni de contract şi pot discuta cu oricine, dar i-am zis impresarului meu că nu prea mă preocupă o schimbare de echipă şi să mă lase să mă concentrez la pregătiri.

Janos Szekely a spus că va face tot posibilul să te ţină aici...
E "fratele" meu şi suntem mereu împreună. Am vorbit cu el despre situaţia mea şi a zis că mai bine rămânem împreună şi luăm campionatul la Steaua. Pentru mine important e să iau titlul, că sunt de doi ani şi jumătate şi nu am ieşit decât maxim pe locul doi.

Pe Karamyeni îi deosebeşti?
E greu. Încă nu îmi dau seama care e unul și care e celălalt. Pentru mine sunt la fel. Poate ar trebui să aibă o etichetă cu numele lor, să le scrie numele pe frunte sau unul dintre ei să îşi lase mustaţă. Acum, cu ei şi cu Jelev suntem mai puternici.

Eşti printre jucătorii enumeraţi de patron că joacă poker...
Cred că a înţeles greşit. Nu e adevărat în cazul meu. Eu nu joc poker sau alte jocuri de noroc.

A spus şi că o să vă pună bodyguarzi...
Nu, mie nu-mi trebuie! Eu sunt responsabil în viaţa de zi cu zi şi nu o să am niciodată nevoie de vreun bodyguard.