„Giuseppe Meazza” nu înseamnă doar AC Milan şi Inter. Înseamnă, în primul rând, o industrie a unui fotbal la care noi nu putem decât să visăm. Dar care are şi ea neajunsurile şi frustrările ei. Începând de la suporteri şi violenţa pe care o generează pasiunea lor, trecând prin birourile în care „butoanele” de la noi nu mai sunt la modă şi terminând cu banii care, oricât ar fi de mulţi, niciodată nu sunt de-ajuns.

Viaţă de suporter
Să fii fan al lui Inter e o onoare. Când auzi aceste vorbe din gura lui Mario, un bărbat trecut puţin peste 30 de ani, devii atent imediat. Are pe cap o şapcă cu însemnele interiştilor, la gât un fular cu aceleaşi culori, iar
restul vestimentaţiei asortată cu nuanţele de negru şi albastru. Povesteşte ritualul unui meci obişnuit, de campionat. Obişnuit? Da, pentru el o partidă cu Fiorentina, locul 4 în campionat, nu are mare însemnătate. „Trebuie să învingem şi basta!”. Furia şi arderea interioară se amplifică doar atunci când Inter întâlneşte Milan sau Juventus. Oarecum şi Roma, locul doi. Revenim la ritual: „De fiecare dată plec cu trei ore înainte şi aleg metroul. Ne întâlnim mai mulţi pe parcurs, vorbim despre băieţi, despre meci. Intrarea în stadion se face întotdeauna după un ritual bine stabilit, fiecare are locul lui. La fiecare gol, simţim o eliberare, iar la fiecare înfrângere... nu ştiu cum să vă spun... e ceva foarte rău”. Mario se scuză şi merge mai departe. A vorbit cinci minute fără întrerupere.

Bilete, adică bani
Fiorentina este ultima echipă italiană prezentă în cupele europene în acest sezon. Milan, Inter sau Roma au rămas doar cu Serie A. Vicepreşedintele Ligii, Adriano Galliani, care se ocupă de destinele lui AC Milan, a încercat o explicaţie de bun-simţ. Cităm: „La meciul nostru de la Londra, cu Arsenal, englezii au încasat 5-6 milioane de euro numai din vânzarea biletelor. Iar stadionul acela are capacitate mai mică decât a noastră. În retur, cât credeţi că am încasat noi? Doar două milioane. Este o diferenţă care, dacă nu va fi oprită cumva, va afecta fotbalul nostru în continuare. Distanţa dintre noi şi Anglia va fi tot mai mare, iar asta se va vedea la rezultate. Aşa cum a fost anul acesta.

Monopolul Mutu
Obişnuit cu declaraţiile fade ale jucătorilor noştri după nu ştiu care meci de la noi, nu te mai ia prin surprindere limba de lemn a italienilor. După Inter – Fiorentina 2-0, ziariştii acreditaţi la zona mixtă au parte de acelaşi spaţiu strâmt şi tot de aceleaşi înjurături din partea colegilor care au ratat o poziţie bună pentru interviuri. Interiştii sunt cei mai rezervaţi, doar sunt vedete. Zlatan trece prin faţa camerelor şi salută zâmbind. Bate cuba cu toată lumea, dar nu vrea să vorbească. Vieri, vedeta violei, refuză ostentativ orice declaraţie, dar se salută cald cu Toldo.
Şi vine Mutu. De fapt, nu vine, căci a făcut un du-te vino per­­manent între televiziunile italieneşti. Cu noi n-a vrut să vorbească. Motivul l-aţi aflat aseară, pe Kanal D, în exclusivitate. Important e că a vorbit pentru italieni, despre obiectivele Fiorentinei, despre el, despre cum a învins-o pe PSV. E flatant, totuşi, să vezi cum un român captează atenţia întregii Italii. În condiţiile în care, în ziua în care a împlinit 60 de ani, Lippi a fost întrebat de pericolul Mutu, tabloul este complet. Adică, ne onorează.

"Chivu este un mare jucător, unul de care Inter cu siguranţă avea nevoie. Mutu la Inter? Nu ştii ce-ţi poate rezerva viaţa!" - Roberto Mancini, antrenor Inter Milano

"Inter merită să fie pe primul loc" - Adrian Mutu, atacant Fiorentina

2 milioane de euro a încasat Inter numai din bilete la meciul cu Fiorentina