Acasă la Şevcenko din Giuleşti

• 
• 
• 
• 

- 4 Intra in galerie

Pozele precedente Pozele urmatoare

A plecat de acasă la 17 ani, gata să îşi facă un viitor în fotbalul mare, iar acum, la cei 22 de ani abia împliniţi miercuri, este deja căsătorit de doi ani cu frumoasa Julija şi de tot atât timp viaţa lui este luminată de Enrico, puştiul său. El este Edgars Gauracs, atacantul care abia aşteaptă să devină idolul peluzei giuleştene.

Gauracs a ajuns la Rapid de două luni și pare să se fi integrat în peisaj. Își întâmpină musafirii cu un zâmbet sincer. Un singur lucru îi lipseşte: golul, dar este optimist, pentru că de câteva zile i-au venit cele două talismane: Enrico şi Julija. Vorbeşte relaxat în italiană şi engleză, dar promite să înveţe şi limba română. Se tachinează cu soţia când vine vorba de următorul copil, dar, când povesteşte despre copilărie, i se schimbă privirea, care devine şi mai pătrunzătoare.

A renunţat la baschet după doar un antrenament

Spune că a fost atras de mic de sport şi "fugărea" mingea de fotbal prin micuţul oraş Rezenke. Totuşi, părinţii lui n-au ţinut cont de dorinţa micuţului Edy, aşa cum îi place să i se spună, şi l-au trimis la baschet împinşi de modul în care se dezvolta fizicul lui. Chiar şi aşa, după doar un singur antrenament, lucrurile erau clare: "Baschetul nu e de mine", îşi aminteşte amuzat Gauracs. A continuat cu fotbalul, şi-a încercat norocul în Italia, la Ascoli, s-a întors acasă, la Ventspils, unde a explodat şi a atras atenţia Rapidului, de unde îşi doreşte să progreseze şi să îi calce pe urme idolului său, Andrei Şevcenko.

În Letonia vin maximum 1.000 de oameni la un meci. Abia aştept să joc într-un derby
Edgars Gauracs, atacant Rapid

Noi am câştigat pe teren cu Timişoara. Nu văd de ce ar trebui să pierdem
Edgars Gauracs, atacant Rapid

Sper să ajung să joc în Serie A, dar acum sunt foarte concentrat la cum evoluez aici
Edgars Gauracs, atacant Rapid

"Enrico, cel mai înrăit fan"

Edgars Gauracs a jucat deja 30 de minute pentru Rapid şi, odată cu venirea soţiei şi a băieţelului Enrico, este extrem de încrezător în forţele sale. Prima ocazie de a demonstra acest lucru: meciul cu Alba Iulia.

Tocmai ai împlinit 22 de ani. Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-ai primit?
Julija şi Enrico au venit cu puţin înainte de ziua mea. Ei au fost cel mai frumos cadou. Ei îmi dau şi mai multă forţă. Enrico vine la meciuri, e de departe fanul meu numărul unu. E foarte important pentru mine. Sper să marchez pentru ei doi cu Alba Iulia.

În România cum e? Te-ai acomodat?
Bucureştiul e un oraş superb. Îmi plac oamenii de aici, îmi plac magazinele, restaurantele. M-am plimbat puţin şi am fost oprit de fanii Rapidului să-mi ceară autografe, să facem poze. Încă nu m-am întâlnit cu niciun fan al Stelei sau al lui Dinamo (râde). E foarte drăguţ, totuşi, sper să se mai încălzească.

Ştii de rivali. Aştepţi derby-urile?
Oooo, derby-urile. Normal. Avem nişte suporteri fenomenali, cântă mereu, e incredibil. Intri pe teren şi îi auzi cum cântă şi cum încurajează echipa, chiar te împing de la spate. Când am intrat, am simţit o putere incredibilă în picioare. Am urmărit nişte imagini din acele meciuri.