This is Anfield!

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

- 8 Intra in galerie

Pozele precedente Pozele urmatoare

Drumul până la "Anfield Road" poate costa între 8 şi 20 de lire, în funcţie de mijlocul de transport ales. Dar te poate costa un regret imens dacă, odată ajuns în Liverpool, preferi să nu dai o fugă.

De la început trebuie precizat un lucru: Liverpool înseamnă, în primul rând, Beatles! Îţi dai seama de lucrul ăsta imediat ce ai pus piciorul pe aeroportul oraşului cu 800.000 de locuitori: John Lennon Airport vezi inscripţionat peste tot. Nu Bill Shankly, Souness, Dalglish ori Gerrard. Liverpool FC, de cinci ori deţinătoarea Ligii Campionilor şi adversara Unirii din această seară, rămâne însă copilul teribil al oraşului traversat de râul Mersey.

Revenind la "Anfield Road", adică strada cu acelaşi nume ca şi stadionul, ceea ce frapează la ea este amestecul de nou şi vechi. Mai mult vechi, e drept. Case modeste, unele părăsite, buticuri îndoielnice, taximetrişti şi taxiuri cel puţin ciudate. Odată ce ai păşit în interiorul arenei, lucrurile se schimbă.

Shankly, monumentul

Statuia lui Bill Shankly, omul care a făcut posibilă legenda de azi, e chiar la intrare. Are braţele ridicate, ca şi cum ar vrea să îmbrăţişeze pe toată lumea care vine la meci. "Meciul de fotbal nu e doar pe viaţă şi pe moarte. E ceva mai mult decât atât", obişnuia să spună Sir Bill, cel care a preluat-o pe Liverpool din liga a doua, în anii 60, şi căreia i-a certificat pedigree-ul de echipă mare. "Făcea oamenii să zâmbească", scrie pe statuia de la stadion.

Bătrânul "The Kop"

Darren are douăzeci şi ceva de ani şi multe de spus. Despre Liverpool, Anfield, Chelsea, Arsenal sau Unirea Urziceni. Meseria lui e să facă turul stadionului, de fapt un minitur, căci aşa se obişnuieşte în preziua meciului. Ne deschide o uşă de metal, iar Anfield-ul ni se dezvăluie ca o poveste trăită pe viu. Ca o promisiune devenită, în sfârşit, certitudine. Gazonul, "biliard", tribunele goale, dar totuşi pline de poveşti despre campioni, mărire şi decădere, dar mai ales succes. Imaginea de ansamblu ne face să înţelegem de ce autorităţile vor să construiască un nou stadion. Anfield-ul, sau "The Kop"-ul, e ca un decor vechi de film, o scenă de teatru ce impresionează chiar şi fără public, al cărei suprem atu este patina timpului. Câţiva metri mai încolo începe muzeul, o suprafaţă insuficientă pentru istoria imensă pe care o are de povestit.

90.000 de abonaţi pe lista de aşteptare

Rămâne întrebarea: ce energii ascunde această echipă de îşi ţine fanii aproape fără a fi câştigat un titlu de campioană de 20 de ani? Răspunsul vine din "You Never Walk Alone", cântecul-religie ce se aude dintr-o încăpere a muzeului sau din vorbele aceluiaşi Darren, care punctează, decisiv poate: "Avem 35.000 de abonaţi şi 90.000 pe lista de aşteptare. Poate la noul stadion să mărim numărul".

19 lire sterline costă un bilet la peluză pentru meciul din această seară, în timp ce în tribune poate ajunge şi până la 35 de lire

2,5 milioane de vizitatori are anual arena din Liverpool, costul unui tur încadrându-se între 8 şi 17 lire, în funcţie de obiectivele alese pentru vizitat