Un catalan, Carles Puyol, marcatorul ibericilor în semifinala de miercuri cu Germania, scor 1-0, a devenit eroul întregii Spanii.

Regina Sofia, soţia monarhului Juan Carlos, l-a felicitat pe Puyol chiar în vestiar. Amănunte: Sofia, verişoară primară cu Regele Mihai al României, a concurat pentru Grecia, în proba de yachting, la Jocurile Olimpice din 1960. Puyol a dat mâna cu Maiestatea Sa purtând doar un prosop în jurul brâului, iar regina a râs de mama focului împreună cu întreaga asistenţă.

Portar, atacant, închizător, fundaş dreapta, stoper...
Parcursul excelent al Spaniei din Africa de Sud i-a făcut pe mulţi să-şi aducă aminte de vorbele lui Puyol dinaintea turneului final, când fundaşul declara că se va retrage de la naţională după Cupa Mondială. La 32 de ani, căpitanul Barcelonei a câştigat cam tot ce se putea, performanţele culminând cu Liga Campionilor (2006 şi 2009) şi cu titlul european cu naţionala (2008). Puyol a început fotbalul ca portar, la echipa din oraşul natal, La Pobla de Segur. Nişte probleme la umăr l-au împins apoi în atac, şi aşa a ajuns la juniorii Barcelonei. Aici, s-a reprofilat mijlocaş defensiv, iar la 19 ani a devenit fundaşul dreapta al formaţiei secunde a catalanilor. Promovat la echipa mare la 21 de ani, a fost mutat apoi în centrul apărării şi a devenit unul dintre cei mai buni stoperi ai lumii.

Înscrie rar, dar când trebuie
Puyol a marcat până acum doar de trei ori la naţională şi de opt ori la Barça, într-un deceniu. Golul victoriei cu Germania le-a adus aminte, mai ales catalanilor, de o reuşită similară la echipa de club, în meciul de vis cu Real Madrid din mai 2009, scor 6-2 pentru Barcelona. Şi atunci, a fost capul lui Puyol care a ţintuit mingea în poartă. Şi atunci, pasa a venit tot de la Xavi. Şi încă un amănunt: toate golurile Spaniei din Africa de Sud au fost marcate de jucătorii Barçei (Villa, Iniesta şi Puyol).

"Reuşita noastră este un premiu nu numai pentru Spania, ci pentru o manieră de a înţelege fotbalul", Carles Puyol, fundaş Spania

"Mă simt atât de fericit, încât nu ştiu cui să-i mulţumesc mai întâi", Carles Puyol, fundaş Spania

88 la sută este procentajul de pase reuşite ale lui Puyol la CM, un record pentru turneul final

13 trofee a câştigat Puyol în carieră, cu Barcelona şi naţionala Spaniei

Eroul Spaniei a început ca portar, a jucat apoi atacant, la majorat era închizător, a debutat la Barça ca fundaş dreapta şi s-a consacrat ca stoper

Căpitanul Barcelonei a marcat împotriva lui Real Madrid un gol identic cu cel din semifinala cu Germania

7 jucători de la Barcelona au fost titulari în meciul Spaniei cu Germania: Puyol, Pique, Busquets, Xavi, Iniesta, Pedro Rodriguez şi David Villa

Giovanni Van Bronckhorst nu e tipul de jucător care să vorbească despre el prea mult. E eroul discret, dar e un învingător, a dovedit-o de-a lungul carierei. Iar acum e căpitanul finalistei Olanda.

Din 35 de ani, Van Bronck­horst a petrecut jumătate ca fotbalist profesionist, dar s-a apucat de fotbal la 7 ani, la Feyenoord, departe de insulele indoneziene, de unde îi sunt originari părinţii. El e născut în suburbiile din
Rotterdam. La 15 ani a fost chemat să se antreneze cu echipa mare. Îi tremurau picioarele: "Eram agitat, m-am antrenat ca un nebun ca să mă adaptez". Până să-şi câştige locul la Feyenoord, a făcut un popas la Waalwijk.

A fost mijlocaş

Pe atunci era mijlocaş şi se remarca pentru centrările foarte bune, pentru inteligenţa în joc şi efortul depus. "Nu eram în cea mai bună formă, dar am muncit mult". A câştigat Cupa Olandei în 1995, a ajuns în semifinalele Cupei Cupelor în 1996, a prins şi naţionala. În 1998 a ales Scoţia, mai exact Rangers. Acolo era Dick Advocaat, n-a avut nicio problemă de adaptare. În trei sezoane a cucerit patru trofee, suficient pentru a fi cumpărat de Arsenal cu 10 milioane de euro. Încă era mijlocaş, trebuia să-l înlocuiască pe Emmanuel Petit. Dar a picat ghinionul. Accidentare la genunchi, probleme la ligamente şi luni bune de recuperare: "Accidentarea a venit într-un moment teribil de nepotrivit. Doctorii mi-au spus că s-ar putea să nu mă recuperez niciodată complet. Dar eu am muncit mai mult!"

Barcelona i-a schimbat şi numele

A revenit, dar n-a mai fost prima opţiune a antrenorului. Aşa că, în 2003, când Frank Rijkaard l-a chemat la Barce­lona, Van Bronckhorst a zburat cu primul avion. Totul s-a schimbat. Numele, în "Gio". Postul, în fundaş stânga. Nu se plânge. "La Barcelona nu eşti practic fundaş, trebuie întotdeauna să urci", se amuză el. Aşa că urcă şi coboară de zeci de ori pe meci, suficient ca să fie poreclit "Maratonistul".

I-a vândut maşina lui Giuly

Dar în afara terenului? "E calm, discret, glumeţ şi nu prea iese din casă", povesteşte francezul Giuly, fostul lui coleg. "Îi plac maşinile frumoase, el mi-a vândut prima maşină la Barcelona, un Audi S8". Îi plac însă şi trofeele, iar la Barcelona l-a câştigat pe cel mai important, Liga Campionilor în 2006, fiind atunci singurul jucător care a evoluat în toate meciurile.
Un an şi un titlu mai târziu, "Gio" era la final de contract, picioarele nu la fel de uşoare, aşa că a decis să revină la Feyenoord în anul centenarului clubului olandez pentru a-şi încheia cariera unde a şi început-o. Dar finalul va fi cu adevărat pe "Soccer City", la Johannesburg, duminică seara, într-un tricou portocaliu, la a 105-a selecţie, într-o finală de Cupă Mondială.

Van Bronckhorst a părăsit Cupa Mondială din 2006 cu un cartonaş roşu, în optimea pierdută cu Portugalia

Doar Edwin van der Sar (foto, 130) şi Frank de Boer (112) au mai multe selecţii la naţionala Olandei decât Van Bronckhorst (105)

Când s-a născut Giovanni, în 1975, tatăl său avea doar 15 ani!

6 goluri a marcat Van Bronckhorst pentru naţionala Olandei

15 trofee a cucerit Van Bronckhorst în carieră