Astăzi, fotbalul mondial își celebrează unul dintre cei mai iubiți fii. Diego Armando Maradona, supranumit „El Pibe D’oro”, împlinește 54 de ani. Evident, odată cu pomenirea numelui argentinianului, automat revine în gând dilema despre cine a fost cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. S-au spus și scris atât de multe, încât practic orice am spune, se va găsi mereu un contra-argument.
Maradona în tricoul lui Napoli (stânga) și al Barcelonei, două dintre cele mai importante echipe de club pentru care a evoluat argentinianul.
Dar, ceea ce contează atunci când vorbim despre fotbalistul Maradona este doar ce a arătat pe teren. Viața sa privată nu are nicio relevanță. Este ca și cum am judeca un dirijor de orchestră după petrecerile la care a participat în timpul liber. Cu siguranță, fiecare sportiv are trăsăturile sale de caracter, dar acestea nu ar trebui confundate cu abilitățile sale profesionale. Ce ar fi fost Maradona fără droguri? Cu siguranță mult mai mult, argentinianul folosind droguri care au redus performanța sportivă, nu au îmbunătățit-o, așa cum eronat se crede. Cocaina, heroina nu îmbunătățesc performanțele, ci le distrug.
Indubitabil, Diego Armando Maradona a fost un fotbalist colosal. Pe lângă driblingul său năucitor sau explozia cu mingea la picior, viziunea sa în joc a contribuit la fazele extraordinare pe care le-a creat de-a lungul timpului.
Copilul Maradona probabil că doar a visat la a ajunge unul dintre cei mai mari jucători din istoria fotbalului.
Plecat dintr-o casă amărâtă aflată în suburbiile orașului industrial Lanus, Maradona a ajuns simbolul unei țări întregi, precum și al unui oraș aflat la mii de kilometri depărtare de casă. Trecând pe la Argentinos Juniors, Boca, Barcelona, Napoli, Sevilla și Newell’s Old Boys, „Il Dio” a reușit niște cifre incredibile pentru un mijlocaș.
Dar, mai important decât realizările personale, argentinianul s-a făcut remarcat prin rolul pe care l-a avut pentru echipele la care a jucat de-a lungul carierei. Doar dacă ne gândim la Campionatul Mondial din 1986 sau la anii petrecuți la Napoli, realizăm că practic a fost mai mult decât un simplu marcator. A fost un catalizator, un căpitan care i-a tras și pe ceilalți după el.
„La Mano de Dios” (Mâna lui Dumnezeu). Primul gol al partidei Argentina – Anglia, 2-1, din sferturile de finală ale Mondialului din 1986.
Se poate afirma fără teama de a greși că Napoli nu ar fi câștigat niciodată un titlu de campioană fără Maradona. Nu mai vorbim de Cupa UEFA. Trecând la naționala Argentinei, e de-ajuns să ne uităm pe lotul naționalei „pumelor” din 1986 pentru a realiza că fără Maradona nu ar fi avut nicio șansă la câștigarea CM. Jose Luis Brown sau Pedro Pasculli sunt doar doi dintre coechipierii de-atunci ai lui Maradona, care au fost scoși din anonimat de către geniul micuțului mijlocaș.
Dar mai presus de toate, prin ce a arătat pe teren, Maradona a reușit ceva infinit mai greu decât câștigarea unui Campionat Mondial: a devenit unul dintre cei mai iubiți fotbaliști ai planetei. Fie că este vorba de Argentina sa natală, fie că este vorba de Italia sau Serbia, Bolivia sau Africa de Sud, Maradona este respectat și apreciat cu o intensitate care depășește un simplu muritor. Este suficient să ne gândim la revenirea sa pe stadionul San Paolo din Napoli, atunci când au venit 70.000 de oameni să-l aplaude, sau de primirea de care a avut parte când s-a întors înfrânt de la Mondialul din Africa de Sud, iar mii de oameni l-au așteptat la aeroport…
Maradona, campionul mondial. O imagine care va dăinui în istoria fotbalului
Diego Armando Maradona, la 54 de ani
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER