VIDEO Finala Mexic 1986 | Argentina - RFG 3-2

ProSport începe astăzi seria poveştilor ultimelor şase finale de Campionat Mondial, care pot fi urmărite integral, gratuit, pe noul www.prosport.ro

Ultimul act al ediţiei Mexic 1986, Argentina - RFG 3-2, este şi acum proaspăt în memoria lui Gheorghe Hagi, cel care în 1985 îsi facea debutul în echipa nationala a României. "Chiar dacă meciul nu a fost transmis de niciun post românesc, nu puteam să-l ratez. Nu mai ştiu sigur, dar parcă pe bulgari m-am uitat, îşi aminteşte "Regele". Argentina a fost purtată atunci spre aurul mondial de geniul lui Diego Armando Maradona, un jucător de neoprit în opinia lui Hagi: "La forma în care se afla, era imposibil de tinut". Trupa de pasatori de excepţie a lui Carlos Bilardo a pornit ca din puşcă şi a marcat prima în minutul 22, prin fundasul Brown. A fost singurul gol marcat de jucătorul provenit dintr-o familie de emigranţi scoţieni, ai căror strămoşi evoluaseră şi ei înainte de primul război mondial, chiar trei fraţi deodată, în nationala Argentinei. Fundaşul s-a accidentat, dar a refuzat să fie înlocuit, ramânând pâna la final pe teren cu braţul fracturat imobilizat într-un bandaj.

După pauză, Argentina a mărit diferenţa prin actualul director sportiv de la Real Madrid, Jorge Valdano, cel mai cult component al naţionalei lui Bilardo, cititor de filozofie clasică, de unde şi porecla "Filozoful". "Argentina s-a crezut prea devreme învingatoare. Germania nu cedează niciodată", crede Hagi. Şi, într-adevar, nemţii au reintrat în joc prin Rummenigge, al cincilea marcator all-time din istoria fotbalului german,. Apoi, Rudi Völler, poreclit "mătuşa Katie" de fani, aluzie la părul său grizonat şi la look-ul batrânicios, a egalat şi se părea că vor urma prelungiri. Peste numai un minut s-a trezit însa Maradona. "Diego l-a găsit perfect pe Burruchaga, iar sprintul acestuia s-a încheiat cu golul victoriei. Argentina din 1986 a fost mai puternică decât cea pe care am întâlnit-o noi în 1990 si în 19942, a încheiat Hagi

Meciul este comentat de Vali Moraru şi Mihai Mironică.