N-ai dreptate, Pintilii! Nu voi, noi suntem „vai de mama noastră”

În peisajul întunecat descris de mâlul aruncat în jurul evenimentului CFR – FCSB, declarațiile de apreciat ale unui fotbalist din Liga 1 riscă să fie trecute cu vederea. La 33 de ani, Mihai Pintilii a atins un moment de maturitate. Nu doar în joc, căpitanul vicecampioanei își permite să spună exact ce gândește. E normal, e relaxarea dată de faptul că știe că în una dintre diminețile următoare, atunci când se va trezi, va pune mâna pe telefon și va deschide un SMS în care va fi anunțat că „suma de 12.601.299,3 RON a fost creditată în contul dumneavoastră de către Al Hilal„.

Acel „suntem vai de mama noastră, toți! Nu suntem jucători valoroși. Dar hai să jucăm, cum suntem, lăsați-ne să jucăm, nu vă mai certați pe la televizor. Toți se ceartă degeaba, fac circ” cu care Pintilii a surprins zilele trecute e doar parțial adevărat. Da, fotbalul pe care îl jucați nu e de top. Da, sunteți conduși de oficiali angajați doar pe baza abilităților de a susține un scandal public. Dar vai de mama voastră e, de fapt, vai de mama noastră! A noastră, a microbiștilor, a cititorilor, a telespectatorilor. Mă întrebi de ce, Mihai Pintilii? E destul de simplu, îți răspund structurat:

Suntem vai mama noastră pentru că vă consumăm balivernele! Vorbești despre certurile din fotbalul românesc? Ce ai spune dacă te-aș anunța că știrile despre aceste certuri sunt cele mai citite? Ei, ce zici? Da, da! Poți să dai tu, mijlocaș central, două goluri în derby, unul cu călcâiul și altul din foarfecă, dacă finanțatorul FCSB intră în direct după meci să spună că Mureșan de la Cluj e urât sau că Nedelcu e un jucător terminat, află că articolul cu pricina ne va bloca serverele. Nu vei mai conta, vei rămâne, cu tot cu dubla ta spectaculoasă, doar o știre care umple siteurile.

Știi de ce mai suntem vai de mama noastră? Pentru că plătim cam 100 de lei de „gospodărie” pentru cablu și internet. Ne-am abonat să vă vedem jucând și, într-un meci important în care sunt faze grele de arbitraj, cei care încasează lunar zeci de milioane de euro de la noi nu sunt capabili să ofere un slow-motion ca să ne lămurim dacă mingea îi cade pe mână lui Benzar. Sau dacă Benzar își retrăgea mâna în momentul ăla. O să îmi spui că tu ai un telefon care filmează super slow-motion și pe care ai dat 900 de euro. Da, știu! Dar noi nu putem vedea o reluare la TV. Nu contează, plătim în continuare! 

Lasă-mă să îți mai spun de ce suntem vai de mama noastră. Pentru că acceptăm să vină Lovin, împreună cu Ogăraru, Boștină și Petre Marin, să ne certe pentru că remarcăm faptul că ai un antrenor care e preș în fața lui Becali. În loc ca „generația UEFAntastică” să critice ceea ce finanțatorul vostru face din fiecare antrenor pe care-l angajează, ea critică presa și suporterii care semnalizează supunerea fostului coleg. Și nu te preface, știi bine despre ce vorbesc. Despre telefoanele de la pauză, despre cum ți-a fost luată banderola, despre colegi pe care i-ai văzut în afara lotului, despre titularizări inexplicabile. Mihai, te rog, să nu ne păcălim!

În final, suntem vai mama noastră pentru că vă plătim! Da, da! Tu crezi că primești banii de la Gigi Becali din buzunar? Nu, dragă Mihai! Eu și cei care citesc acest articol, cei care se uită la TV la meciuri, noi toți vă plătim salariile! Fără interesul nostru, voi nu aveți alt scop decât să vă mențineți pătrățelele pe abdomen, ați rămâne amatori. Nu e reproș, nu mă înțelege greșit, e doar o constatare. Banii care vă intră în cont sunt rezultatul unui proces mai complex care pleacă de la interesul comercial. Noi îl generăm, noi consumăm produse și servicii care fac posibil circuitul de bani în afacerea numită fotbal. 

Așa că nu te mai consuma degeaba și nu îți mai face griji. Nu fotbalul pe care îl jucați e problema, problema e împachetarea lui. Fotbalul e la un nivel pe care îl cunoaștem bine și îl acceptăm, ce nu trebuie să acceptăm este vagonul de zoaie cu care este îmbibat zilnic. Voiam să îți dau un exemplu din societatea românească în care lucrurile stau mai bine, dar, din păcate, nu pot. Poate că „vai de mama noastră suntem toți”, toată țara!