Și eu sunt vinovat

Mass media fierbe după ce un reporter și un cameraman ProTv au fost agresați și înjurați la Skopje de un individ care susține că este unul dintre angajații lui  George Becali. E momentul oportun ca protestele jurnaliștilor, indiferent de trust și de rivalități, să curgă, să umple spațiile de emisie și de tipar, pentru ca publicul să vadă cine sunt brutele cu care se confruntă jurnaliștii, specia asta pe cale de dispariție.

E momentul să protestăm, stimați colegi, dar a venit și timpul să ne întrebăm cum de au ajuns brutele să ne smulgă telefoanele din mână și să ne înjure, cu o familiaritate dezgustătoare, de mame și de familii. În fapt, ce a făcut luni cel care se dă unul dintre managerii Stelei nu e decât o replică palidă a faptelor comise în ultimul deceniu de șeful lui, aflat momentan într-un loc din care nu mai poate azvârli cu mere, bodyguarzi și cu vorbe grele în capul nostru. Câți dintre noi am spus atunci stop? Câți am refuzat să-i mai menționăm numele sau să-l mai sunăm, râzând prostește cu el, în emisiunile efemere cu care ne împăunăm atât? Prea puțini.

O tăcere spartă de niște voci răzlețe ne-a cuprins și atunci când ele, brutele, ne-au dat afară sau ne‑au interzis după ce în prealabil ne-au arătat penisul, ne-au scuipat în față și ne‑au mirosit sudoarea în direct, umilindu-ne cu gesturile lor deprinse atunci când au parvenit, împinși de la spate de mediatizarea făcută de noi. Cine e de vină că ei ne scuipau azi, iar mâine intrau la un alt canal de televiziune unde erau întrebați, tot de noi, relaxat, ca și cum nimic nu s-a întamplat,  despre toate fleacurile?

Ani la rând ne-am ascuns în spatele intereselor de trust, reale sau inventate, pentru a ne acoperi interesele personale, și am continuat să-i promovăm sau, culmea masochismului, să-i și plătim pentru a ne oferi din înțelepciunea lor. Așa s-a ajuns la situația uluitoare ca trusturi gigant să plătească sute de milioane pentru niște meciuri de nimic și să nu aibă niciun drept. Să plătești brutele, să le întreții parvenirea, în timp ce angajaților tăi să le spui că nu au voie să le deranjeze pe bipede nici cu o virgulă… De ce? Ce ne leagă atât de tare de ei? Cu ce ne-au dedulcit pentru a ne închide ochii și gurile?

Acum ne agresează o brută, aceeași care se bucura recent de scoaterea de pe post a unor colegi de breaslă, dar lașii de noi ce facem? Protestăm, dar și acum ne bârfim, ne ironizam și ne acuzăm între noi, jalnica premoniție a sfârșitului ce ne așteaptă, din ce în ce mai nerăbdător, în această meserie.

Mulți dintre noi,  incapabili sau nedornici să vedem adevărul, stăm și ne întrebăm cum s-a ajuns aici.  Răspunsul e simplu, colege jurnaliste și colegi jurnaliști, nu trebuie decât să ne deschidem o fracțiune de secundă conștiința tot mai străvezie. Vinovați suntem noi și, dacă vom continua să aruncăm vina pe gusturile publicului, nu facem decât să ne prelungim conviețuirea cu brutele parfumate, care abia așteaptă să ne înjure de morți și de mame.