Lucescu, victima prietenă cu regimul Ceaușescu

Totul începe de la o poză din colecția personală a lui Serghei Niculescu Mizil, o bucată de Sahia Film, așa cum scrie prietenul Alin Buzărin. Imaginea suprinsă pe la jumătatea anilor ”70, când sticlele de Pepsi se mai găseau, greu, dar se găseau, acționează ca un buton de „delete” apăsat nemilos prin sutele de mii de rânduri scrise în ultimii 24 de ani despre persecuția la care l-a supus regimul Ceaușescu pe Mircea Lucescu.

În copilărie, autorul acestor rânduri s-a identificat cu sutele de mii de fani ai antrenorului care a calificat naționala la Euro ’84. Pe lângă performanțe, Lucescu are și o aură de dizident pe care a știut să și-o amplifice după 1989 prin declarații, niciodată foarte dure, împotriva sistemului. Urât doar de o parte a fanilor Stelei – amuzant, dacă ținem cont că Lucescu a fost fan CCA – , cel mai productiv antrenor român continuă la 68 de ani să-și povestească romanțat trecutul și este ascultat cu o venerație admirabilă, dar care le face o mare nedreptate adevăratelor victime ale regimului Ceaușescu.

„Lucescu, un om cald, politicos, este totalmente paranoic, remarcînd conspirații peste tot în jurul lui”
Jurnalistul Jonathan Wilson, în cartea Fotbalul în spatele Cortinei de Fier

Prezent luni seară în studioul Sport.ro să vorbească despre cum a fost 2013 și ce vrea de la 2014, Mircea Lucescu a patinat pe derdelușul trecutului și a readus din nou în discuție nedreptățile îndurate înaintea evenimentelor din decembrie. În tot acest timp, ascunsă pe blogul lui Niculescu Mizil, fiul unui fost demnitar comunist și prieten cu alți copii de privilegiați ai vremurilor, o poză color învie o altă poveste. La o masă, poate o zi de naștere sau un Revelion, „victima” Mircea Lucescu petrece alături de „opresorul” Nicu Ceaușescu (în picioare, în fața ușii) și de alți invitați, în timp ce Răzvan Lucescu, nu mai mare de 7-8 ani, încearcă să-i pună coarne tatălui său, pe jumătate poznaș, pe jumătate afectuos. Atmosfera e relaxată, cei prezenți la masă par prieteni buni, se strâng unul în altul pentru a ieși toți în cadru.

8 titluri de campion a câștigat Lucescu la Dinamo, 7 ca jucător și unul ca antrenor

„Am salvat pe Sportul Studentesc de la retrogradare, echipă de care se ocupa special Nicușor Ceaușescu. Ni se ordona să cedăm puncte acestor echipe, iar noi le îndeplineam dorințele, precizându-le că jucăm pentru Cămătaru, iar acesta, având calități de golgheter, înscria. Repet, era o forma de protest a noastră față de modul în care eram tratați”, povestea Mircea Lucescu pentru Gazeta de Sud, acum câțiva ani. Sesizați, evident, senzația de repulsie față de practicile descrise care reiese din declarație.

Undeva este o contradicție. Poza e făcută la mijlocul anilor ”70, Lucescu salva Sportul în anii ”80. Ce om pervers ar silui un altul, alături de care a petrecut cândva? Să admitem că Nicu Ceaușescu era un monstru și, la un moment dat, s-a întors împotriva tovarășului său de distracție. Totuși, într-un interviu acordat lui Dan Filoti, Valentin Ceaușescu, această figură contestată ambiguu de omul care a cucerit Ucraina, spunea: „Mircea Lucescu este un mare antrenor, dar eu personal am considerat că e mai bine să nu mai continui o relație de prietenie pe care la un moment dat am avut-o după ce frate-miu (n.red. – Nicu Ceaușescu) ne-a facut cunoștință…”

Din nou acea senzație neplăcută că piesele nu se potrivesc. Cum te poți numi victima unui regim după ce ai fost prieten cu ambii fii ai cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu?

„Din considerente de popularitate, familia Ceaușescu m-a dat afară”
Mircea Lucescu pentru Gazeta de Sud

Lucescu nu vrea să-și amintească trecutul așa cum a fost. „Familia Ceaușescu m-a dat afară de la echipă națională, după un meci în care România a zdrobit Austria cu 4-0, în preliminariile CE. Am fost demis din cauza popularității mele. Era perioada când oamenii ieșeau pe stradă și mă aclamau, dar când numele meu nu apărea în presă. Se scria doar „antrenorul echipei naționale”!”, susține invitatul Sport.ro de luni seară. Invocând o cenzură sinistră, Lucescu cerșește și obține simpatie, doar că afirmațiile sale sunt false. O simplă accesare a arhivei ziarului Sportul din zilele de dinaintea și de după meciul cu Austria din 10 septembrie 1986 demonstrează că numele lui Lucescu apărea în presă. Dovada e în pozele de mai jos.

Din nou, e vorba de imagini care dau „delete” unor vorbe. Tot din simple cuvinte era încropită și declarația seacă a lui Valentin Ceaușescu, dată la un moment dat pentru Cancan: „Da, Lucescu a sărbătorit succesul Stelei din 1986 în vestiar, la Sevilla”. Cine să creadă o asemenea grozăvie? Cine știe dacă nu cumva există niște imagini și din acel vestiar?

Israelienii de la cotidianul Walla aproape l-au martirizat pe Lucescu. „A început să antreneze la o vârstă fragedă, a supraviețuit unui regim comunist în care a fost umilit de Ceaușescu și a ajuns în campionate complicate precum cele din Italia și Turcia pentru ca apoi să-și găsească o casă la Șahtior”. Luni seară, la Sport.ro, invitatul a povestit ce sancțiuni drastice erau să primească el și jucătorii de la Dinamo după ce Andone a făcut gesturi obscene spre tribuna oficială din Ghencea. „A doua zi am plecat în Italia unde antrenam o selecționată a lumii împotriva Braziliei, nu știu cum de m-au lăsat să plec din țară”, s-a întrebat, cu un aer ușor amuzat, Lucescu. Răspunsul e în posesia celui care antrena clubul Securității, dar e ținut captiv în beciurile memoriei de dragul dizidenței.

18 trofee are Lucescu în Ucraina, cu Șahtior: 7 titluri de campioană, 5 Cupe, 5 Supercupe și Cupa UEFA

„Valentin Ceaușescu mi-a propus de două ori să fug din țară”, a dezvăluit Lucescu, dar nu a fugit. Deși susține că era o victimă, un tip prea popular pentru a fi simpatic sistemului, a rămas până la capăt într-o țară înfometată, iar în noiembrie 1989, râdea complice în stânga lui Hagi atunci când Valentin Ceaușescu îi anunța pe tricolorii care tocmai se calificaseră la Mondialul din 1990 că „toată lumea merge la Melody. Nu ne împărțim”. Imaginile există AICI, iar zâmbetul lui Lucescu de la secunda 58 nu arată un om oprimat, deși regimul opresor mai avea doar o lună de viață.

„Ce tot țipă Mircea Lucescu? Rezultatele sale au fost blătuite. Muncă serioasă se făcea la Steaua, dar trebuiau să facă și ei aranjamente, fiindcă Dinamo blătuia tot”
Ilie Savu, fost antrenor la CCA pentru Evenimentul Zilei

Incontestabil un antrenor bun, Lucescu are dreptul să-și vândă trecutul cum dorește. În egală măsură însă, victimele nopții comuniste căzute peste România după 1945, torturate, prigonite, filate, ascultate sau ucise de sistem, au dreptul să nu fie puse pe picior de egalitate cu un cetățean al RSR care a băut Pepsi cu vin la masă cu Nicu Ceaușescu și care mergea, cu ocazii speciale, la Melody, alături de prietenul Valentin Ceaușescu.

3 trofee a câștigat Lucescu în Europa: Cupa UEFA cu Șahtior, Supercupa Europei cu Galatasaray și Cupa Anglo-italiană cu Brescia