Simona Halep, fără secrete. Aromânii, cea mai bună prietenă, sfatul lui Hagi, grădinița și premiul The One: „Nu am fost o fetiță normală, să zic așa, am fost mai băiețoasă”

Cu un parcurs impresionant în 2014 și cu o ascensiune anticipată de foste stele ale circuitului WTA precum Irina Spîrlea și Ruxandra Dragomir, Simona Halep e și în acest an sportivul numărul 1 al României. Ajunsă pe poziția a treia a ierarhiei tenisului feminin, constănțeanca a reușit să se autodepășească într-un sezon încheiat cu finală la Singapore, iar rezultatele sale au determinat-o pe Serena Williams să spună că Simona va fi viitorul lider mondial.

Dacă diversele publicații din România organizează de regulă gale în ultima lună a anului, revista THE ONE a celebrat 10 femei de succes săptămâna trecută, printr-un eveniment care a avut loc în București, la Biavati Events.  THE ONE 10 YEARS OF INSPIRATION a premiat-o la secțiunea Spirit de Învingător pe Simona Halep, finalistă în acest an la Roland Garros și semifinalistă la Wimbledon, și protagonsită a unui interviu complex pe care pubicația l-a realizat exact acum un an. ProSport vă prezintă câteva fragmente ale materialului publicat de colegele noastre, un articol în care finalista de la Turneul Campioanelor vorbește cu o franchețe dezarmantă despre câteva subiecte esențiale din viața unui sportiv de top, teme pe care Halep nu le mai abordase vreodată.

Cum a început totul

„Tatăl meu a făcut fotbal, a fost selecționat și la Farul din câte știu, dar pe vremea aceea, din câte am înțeles eu, părinții lui se temeau să nu fie accidentat.Nu a fost să fie pentru el, iar apoi și-a dorit ca unul dintre copiii lui să facă sport.

A încercat cu fratele meu, mai mare decât mine cu cinci ani, dar nu a funcționat. La mine, tata a văzut seriozitatea și dorința de a face performanță și a mers până sus, a investit aproape tot în mine, dar în timp a meritat. Am început să merg la tenis datorită familiei.
 Mă duceam cu mama să-l luăm pe fratele meu de la antrenamente, și într-o zi am pus și eu mâna pe rachetă, îmi plăcea cum sare mingea, iar antrenorul Ioan Stan a zis că ar trebui să fac și eu tenis, pentru că lovesc bine. Aveam 4 ani și jumătate. Eu am vorbit mai greu și la vârsta aia nu vorbeam românește prea bine. Eram obișnuită mai mult cu aromâna. Și acum, în familia mea se vorbește tot timpul aromâna.

Treptat tenisul a început să facă parte din viața mea. Apoi a devenit tot ce conta. Nici la grădiniță nu m-am dus. Nu am fost o fetiță normală, să zic așa, am fost mai băiețoasă, mai cu sportul. Școala generală am făcut-o la „Gheorghe Țițeica”, apoi am mers la Liceul Sportiv și la Facultatea de Educație Fizică, la Constanța. Tot în 2013 am terminat și facultatea. Dar nu mă tentează să antrenez sau să fiu profesor, deși nu știi cum va fi viața. În principiu, nu aș mai vrea să rămân în sport după tenis, dar poate o să-mi schimb părerea. Acum, când călătoresc foarte mult, îmi place să spun că, după ce-mi voi încheia cariera de jucătoare, vreau să-mi fac o familie și să stau cu copiii.”

Shopping în viteză

„De cele mai multe ori, nu am timp să vizitez orașele în care joc. Mă relaxez la o plimbare, la un mall, întotdeauna îmi fac timp să merg la magazine. Nu exagerez cu hainele, dar îmi cumpăr tot ce-mi place, deși nu îmi iau piese foarte scumpe. Cumpăr, dar fără să exagerez.”

Nu există doar victorii

„Fiecare înfrângere te demoralizează, te întristează. În ultima perioadă, într-adevăr, am avut mai puține, însă am încercat să învăț din fiecare. Întotdeauna sufăr pentru o înfrângere, așa sunt eu. Mă bucur foarte mult de victorii și sufăr foarte tare pentru înfrângeri.”

Gustul victoriei

„Pe la 14 sau 15 ani, m-am hotărât să ajung jucătoare profesionistă. Până atunci, fusese mai mult o joacă. Atunci am câștigat Roland Garros la juniori. Fusese visul meu de copil: să ajung numărul 1 la juniori. La seniori, nu mă gândeam că o să urc atât de sus.

Pe parcurs, începi să crezi că poți. Când am intrat în prima sută, am avut încredere că pot și mai mult. Nu mă așteptam să ajung pe 11 în clasamentul WTA, visul meu era să intru în top 20 – dar nu anul acesta, ci în cariera mea. S-a întâmplat foarte repede, sunt și eu surprinsă, deși sunt conștientă de tot ce am făcut.”

Succesul de la 14 ani

„În ziua în care am câștigat finala de la Roland Garros, părinții mei erau nași la o nuntă în Constanța. Era într-o duminică; am terminat meciul pe la ora 4 pm și la ora 6 pm aveam avion spre București. Nici nu m-am schimbat, eram plină de zgură, mi-am luat cupa și m-am dus direct la aeroport; era să pierd avionul, dar am alergat.

Odată ajunsă acasă, m-am coafat, mi-am pus rochia, tocurile și m-am dus la petrecere. Așa am sărbătorit.”

Prietenii 

„Cu cea mai bună prietenă a mea mă știu din clasa I. Ea n-are treabă cu sportul. Mai bine, poate, pentru că în sport e multă invidie. Nu poți să ai prieteni adevărați, cel puțin nu în același sport. Este o concurență uriașă, pe care nu prea o înțeleg. E loc pentru fiecare, nu iau locul nimănui și nimeni nu-mi ia locul. Așa e lumea și trebuie să acceptăm.”

Secretul succesului

„Sunt relaxată. Asta m-a făcut să ajung la acest succes – relaxarea.”

Idoli din sport

„Federer e peste toți. Îmi mai plac Nadal, Djokovic, pentru seriozitatea lor, dar și pentru că, după toate turneele câștigate, încă mai joacă. O admir pe Serena Williams. Și pe Sharapova, pentru că a revenit. Dar modelul meu e Hagi, pe care sper să-l ajung din urmă. Este și aromân, este și constănțean… Îl știu de mică. Pentru mine era un idol. Acum mă știe și el. Mai vorbim din când în când”

Printre aromâni 

„La noi, toți se știu între ei, nu suntem mulți, dar suntem apropiați. Avem obiceiuri la care ținem. O nuntă durează patru zile. Sunt și alte petreceri cu foc, la care dansezi toată noaptea. Eu merg rar, dar mereu dansez până în zori; sunt tot felul de hore, tradiții pe care trebuie să le respecți. Îmi place totul acolo, mă simt bine cu ei, ne ajutăm între noi.

Așa am fost crescută și sper să nu mă schimb, chiar dacă nu mai trăiesc printre aromâni. Vreau să țin de aceste tradiții și chiar mi-aș dori să mă căsătoresc cu un aromân. Cum îmi va fi norocul, indiferent de ce va fi, primează să fiu fericită și să mă căsătoresc pentru că iubesc și sunt iubită.”

Orașul de la malul mării

„Până acum un an, spuneam că, în viitor, vreau să mă întorc la Constanța, dar nu mai sunt hotărâtă; depinde de unde va fi și soțul meu. Și m-am obișnuit cu Bucureștiul, cu agitația lui. Probabil voi rămâne aici, dar mă voi întoarce mereu și la Constanța, care rămâne orașul meu preferat.” 

Rarele vacanțe

„Vacanța tenismenilor înseamnă vreo trei săptămâni la final de an, de regulă. Și fiind mereu plecată, preferam să stau acasă. Anul trecut am avut prima mea vacanță din viață, anul acesta – a doua. Am mers de fiecare dată la mare, în Turcia, și am stat o săptămână, cu familia și prietenii.”

Sfatul lui Hagi

„Hagi mi-a zis, la meciul Steaua-Basel: cantitate pe teren și calitate în afara lui. Pe teren să fiu ambițioasă, iar în afară să fiu un om bun”

Sacrificii

„Mi-am transformat copilăria în sport. Nu jucam doar tenis, ci și handbal la școală sau fotbal cu fratele meu și cu prietenii din cartier. Nu am o viață ca toți tinerii, nu merg în cluburi, dar sunt mulțumită și nu am regrete. Chiar m-am regăsit pe acest drum, făcând acest sport.”

Business de familie

„Tatăl meu are o făbricuță de lactate și se ocupă de ea. Fratele meu lucrează cu el, iar mama a stat tot timpul acasă, având grijă de noi. Deocamdată, eu nu m-am gândit să investesc într-o afacere, dar probabil voi deschide una cu fratele meu. O să văd după ce o să mă las de tenis.”

FOTO: Ionuț MACRI (THE ONE)

Stiați că avem o pagină de Facebook dedicată Simonei Halep?