ProSport.ro

Mi-au dat şi mie lacrimile în timp ce Roger plângea ca un băieţel. Poate că s-a întâmplat asta cu mulţi dintre cei care iubesc acest sport numit tenis. Am plâns ca la moartea cuiva: tenisul, aşa cum îl ştiam, în vârstă de un secol şi ceva, a fost rănit mortal acum la Melbourne. în spatele lui Roger Federer se află nu numai coloşii australieni Rod Laver, Ken Rosewall, John Newcombe, Tony Roche, prezenţi pe Rod Laver Arena la festivitatea de premiere, e toată istoria tenisului, de la Suzanne Lenglen şi Big Bill Tilden până la Pete Sampras şi Justine Henin. în spatele lui Rafael Nadal nu e nimeni.

4-2 şi serviciul pentru Federer în primul set. Elveţianul îl înghesuie pe Nadal pe rever cu o minge lungă şi aspră. Nadal ajunge şi o scoate cu un efort care părea ultim, în lung de linie. Federer e pe fileu, pregătit, şi face voleul de rever în partea opusă, aşa cum se face de decenii în tenis. Pe vremuri, antrenorul recomanda elevului aflat în situaţia lui Nadal să nu mai alerge la o asemenea minge, pentru că e inutil şi rişti o accidentare. Cu o viteză neomenească, de parcă ar avea fuzee în călcâie, Nadal pleacă din frână spre dreapta în sprint spre stânga, ajunge mingea la o palmă de sol şi – din nou, zeci de ani în şir, dintr-o asemenea poziţie am văzut mingea cel mult ridicată într-un lob tăiat, disperat – pasează, stimaţi cititori, îl pasează pe Federer prin stânga... Trăiesc cu impresia că am în faţa ochilor un personaj deplasat cu mausul pe ecranul computerului, nu o secvenţă live.

Sportul pe care îl practică mr. Nadal ar trebui să primească un alt nume, să-i spunem raftenis. Uitaţi-vă cum arată Rafa: o combinaţie între un boxer de categorie grea, un sprinter de o sută metri plat şi un decatlonist. Amintiţi-vă imaginea standard a jucătorului de tenis în secolul trecut: subţire, cu o musculatură neieşită în evidenţă, sau înalt şi mai lent, sau mai scund şi iute. Nadal e şi-şi: o combinaţie a forţei cu viteza şi rezistenţa cum nu s-a mai văzut în tenis.
Practic, Rafa a mărit suprafaţa activă de veacuri a terenului de tenis cu vreo 3-4 metri: de acolo unde pe terenurile de zgură din marginea oraşelor creşte iarba şi ciugulesc vrăbiile, el ajunge mingi şi le returnează imparabil. Pe vremea lui Ceauşescu, jucătorii profesionişti de tenis care jucau "de protocol" cu stăpânirea, făceau regula ca tov. Gheorghe Pană, Ion Coman sau Nicu Ceauşescu să poată trimite mingea "la roşu", adică pe toată suprafaţa de zgură de dincolo de fileu din gard în gard, în aplauzele asistenţei, în vreme ce ei returnau în terenul normal de simplu. Cam aşa joacă Rafa Nadal, "la roşu", dar dincolo de fileu nu e Nicu Ceauşescu, e Roger Federer.

Mulţi au trăit cu iluzia că Nadal, cu raftenisul lui, va triumfa doar pe zgură. Iată că acum el câştigă Grand Slam şi pe iarbă, şi pe hardcourt. Lungă vreme de acum înainte, centaurul matador nu va mai fi învins cu adevărat de nimeni, nici dacă meciul se joacă pe gheaţă sau pe o mirişte cu coceni: va mai pierde el, când va avea o problemă fizică sau
psihică, speculabilă de un Andy Murray.
Tenisul lui Federer este drept, e un superb desen din linii şi puncte, o geometrie liniară de vis. Raftenisul lui Nadal e curb, alcătuit din mingi umflate, cotite, cocoşate, sfârâite, învârtite cu mii de rotaţii pe minut, rezultat al efectelor sălbatice pe care le imprimă racheta lui Nadal.

Forehandul cu priză total închisă al spaniolului se termină cu o suprarotire a rachetei peste cap cum fac gauchos cu bolasul sau toreadorii cu muleta, semnătura pe aer a artistului.

Înzestrat cu o rezistenţă de cyborg, Nadal joacă toate punctele, indiferent de adversar şi scor, cu aceeaşi intensitate. Nu ştiu dacă am văzut vreodată o minge lăsată de el. Reuşeşte să câştige şi prin puncte pe care le pierde. La 7-5 şi 2-2 în setul doi, Federer îl scoate cu o dreaptă cros până în reclamele de pe margine. Nadal retrimite pe centru, unde Federer aşteaptă la fileu şi face voleu în pogonul de teren rămas liber în dreapta. Rafa ţâşneşte ca Asafa, într-un sprint de record mondial pe zece metri plat, ajunge incredibil mingea şi mai poate doar să i-o retrimită uşor în mână lui Federer, care închide punctul în stânga. Dar vă garantez că ştiu ce gaură a făcut mingea recuperată de Nadal în capul lui Fedexpress: şi pe asta a ajuns-o...

Doamne Dumnezeule... cât trebuie să mai dau în minge ca să-i fac un punct?...

Nadal n-a mai semănat însă cu un cyborg, n-a mai semănat cu nimeni nici la festivitatea de premiere. În vreme ce Federer plângea cu sughiţuri, incapabil să mai rostească un cuvânt, Rafa îl privea cu o expresie de înţelegere caldă, frăţească, suferind simplu şi pur pentru el - îl durea sufletul de Roger... "Eşti cel mai mare jucător din istorie şi vei bate recordul lui Sampras", a avut Rafael frumuseţea să-i spună lui Roger, după ce şi-a lipit tâmpla de a lui.

Ultimul meu gând pentru dragul meu Roger Federer la acest Australian Open: niciodată n-am văzut pe chipul iubitei lui oficiale, Mirka
Wawrinec, o pătimire împreună ca a rivalului său în eternitate, Rafael Nadal.

Nadal, primul titlu la Australian Open

Lider al clasamentului mondial, Nadal a avut nevoie de 4 ore şi 23 de minute pentru a-l învinge pe Federer în finala de la Melbourne: 7-5, 3-6, 7-6 (3), 3-6, 6-2. Spaniolul a intrat pentru prima oară în posesia trofeului de la Australian Open, palmaresul lui numărând acum şase turnee de Mare Şlem. Prin acest succes, Nadal duce la 13-6 scorul întâlnirilor directe cu Federer.

Serena Williams, la borna 33

Victoria din finala cu Dinara Safina (6-0, 6-3) i-a adus americancei Serena Williams a zecea victorie într-un turneu de Grand Slam şi, totodată, cel de-al 33-lea din carieră. Ea a redevenit lider mondial, poziţie pe care a mai ocupat-o în alte două perioade de timp – 61 de săptămâni în total.

"Tenisul, aşa cum îl ştiam, în vârstă de un secol şi ceva, a fost rănit mortal acum la Melbourne" - Cristian Tudor Popescu

Vezi aici şi alte editoriale ale lui CTP din Gândul