Ana-Maria Pavăl (30 de ani) a câștigat singura medalie pentru România la Campionatul European de Lupte din Finlanda (1-6 aprilie), bronz la categoria 53 de kilograme. Sportiva născută la Onești a reușit performanța de la Vantaa după ce a depășit mai multe obstacole în 2014: a suferit o ruptură de menisc, s-a văzut nevoită să slăbeacă 9 kilograme și a trebuit să se antreneze cu lotul de juniori. Veterana din naționala de lupte s-a destăinuit pentru ProSport, vorbind cu entuziasm despre toate încercările prin care a trecut în drumul spre valoroasa medalie.
Am închis ochii și mi-am spus: „Atât de mult îmi doresc să-mi cânte imnul”
Ce valoare are medalia de bronz pentru tine? O importanță deosebită pentru că am trecut prin multe încercări până am ajuns aici. Când am început anul mi-am dorit foarte mult medalia de aur la Europene. Chiar la 12 noaptea, când s-a dat drumul la artificii, am închis ochii și mi-am spus: „Atât de mult îmi doresc să-mi cânte imnul anul acesta”! Simțeam o fericire în suflet și eram nerăbdătoare să încep antrenamentele. Din păcate, când am început pregătirea de iarnă am resimțit dureri foarte mari la piciorul stâng. Am mers la Centrul de Medicină Sportivă și doctorul mi-a spus că am o problemă gravă cu meniscul.
Inițial m-am speriat pentru că n-am mai întâmpinat astfel de accidentări și după RMN mi s-a confirmat că am o ruptură de menisc complexă. Apoi, am luat hotărârea să mă operez repede cu gândul de a mă recupera pentru Campionatul European, pentru că îmi doream foarte mult să merg acolo și să mă lupt pentru medalia pe care am visat-o pe 1 ianuarie. M-am operat la un medic specialist, Adrian Pojoga, apoi am făcut o recuperare foarte bună și foarte rapidă.
„Am reușit o autovindecare. Am revenit după accidentare, am slăbit 9 kilograme și mi-am pus psihicul pe o linie pozitivă”
Cum a decurs recuperarea? Am intrat pe saltea după două săptămâni și cinci zile, iar toată lumea a rămas blocată. Îmi spuneau că n-au trecut nici trei săptămâni de la operație și eu am început antrenamentele. Da, pur și simplu am simțit în dimineața aceea că pot să intru pe saltea, venea din interior. Am terminat antrenamentul spre mirarea tuturor celor din sală și mi-am spus: „Pot să mă pregătesc bine de azi, hai să-i dăm drumul”. În mod normal te recuperezi cam într-o lună, dar psihicul meu și-a dorit atât de mult să-mi revin, încât am reușit o autovindecare. Mi-a fost cu atât mai dificil, cu cât la începutul anului s-a anunțat schimbarea categoriei. Eu trebuia să particip la 55 de kg și slăbeam de la 60 de kg. S-a ajuns în cele din urmă la 53 de kg de la 55 de kg, dar nu prea mi-a plăcut gândul, pentru că nu mă așteptam să mai fac nici cântarul de la 55 de kg.
Cu ocazia aceasta îi mulțumesc Oliviei Neagu, consultant în nutriție, care m-a ajutat mult, făcându-mi un program de slăbire foarte bun. Cu toate că organismul meu a fost supus unei intervenții chirurgicale, eu l-am mai forțat să slăbească 9 kilograme. Acest lucru nu e normal pentru articulații. Un alt aspect care m-a ajutat enorm a constat în faptul că am început niște ședințe de hipnoză cu psihoterapeutul Andrei Loisoi, la București. Dumnezeu mi-a scos în cale toți acești oameni pentru a reuși să ajung aici. E fantastic, să îmi revin după o operație, să slăbesc 9 kilograme și să reușesc să-mi pun psihicul pe o linie pozitivă. Le-am trimis mesaje și le-am spus: „Fără voi nu reușeam aici”.
„La noi nu se pune accent pe psihic”
Spune-mi câteva cuvinte despre ședințele de hipnoză. Pe doctorul meu psiholog l-am găsit într-un anunț pe internet, mi-a explicat în mare parte cum decurg ședințele, m-am uitat și pe Youtube la câteva filmulețe și am zis că trebuie să încerc. Nu e ca în filme, să închizi ochii și să mergi cu mâinile întinse. Ședințele sunt ca o relaxare profundă la nivel fizic, urmează o relaxare și mai profundă la nivel cerebral sau al subconștientului. Poți fi indusă în starea asta doar dacă ești de acord cu adevărat. În sportul nostru merg toate mână în mână: antrenamentul de saltea specific, nutriția, cât și partea psihologică. Din păcate, la noi nu se pune mare accent pe psihic. Muncim foarte mult, dar nu știm să ne aliniem mental cu corpul.
„Aș vrea ca toți românii să se bucure alături de mine”
„Anul acesta a fost foarte greu, pentru că m-am pregătit singură și n-am putut merge cu lotul național în cantonament. Ei se antrenau într-un anume fel, iar eu aveam alt program. M-am pregătit cu lotul național de juniori și le mulțumesc că m-au primit alături de dânșii, pentru că am învățat lucruri noi de acolo, culmea”, a adăugat Ana-Maria.
Ai spus că ai câștigat medalia pentru România, după ce ai urcat pe podium… Da, îmi iubesc mult țara. Am luat medalia pentru România, am reprezentat România și aș vrea ca toți românii să se bucure alături de mine, pentru că eu chiar am facut-o. Am fost într-o mulțime de țări, dar după ce îmi voi termina cariera vreau să rămân în România.
„E frumos să știi că lumea te apreciază”
Ești singura medaliată din lotul României la Campionatul European. Cum te simți? Nu mă simt mai specială pentru că sunt singura medaliată din lotul României. Mi-aș fi dorit ca toată echipa să urce pe locul 1 și să ne cânte imnul tuturor. Poate eu am mai mare experiență, pentru că unele fete sunt mai mici și mai emotive, dar eu am încredere în ele că vor deveni medaliate pe viitor.
Ai foarte mulți fani pe Facebook, aproape 13.000. Vorbești des cu ei? Da, am avut o pagină personală și mi s-a blocat la un moment dat, pentru că aveam foarte mulți prieteni. Am luat hotărârea că dacă lumea mă caută, trebuie să fac o pagină oficială, pe care acum am 13.000 de like-uri. Mulți îmi trimit mesaje, mă încurajează, îm fac complimente, lucruri drăguțe. E frumos să știi că lumea te apreciază.
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER