ProSport, în vizită la familia Morariu

Rugbyul și voleiul sunt, alături de handbal, sporturile de echipă la care România a obținut medalii olimpice (bronz în 1924, respectiv în 1980, la masculin). Și, totodată, disciplinele la care au făcut istorie părinții actualului președinte al COSR, Octavian Morariu.

Pe 24 februarie anul viitor, Cornelia și Viorel Morariu vor împlini 53 de ani de căsnicie. O cifră greu de atins, mai ales în aceste vremuri tulburi. Însă nici acești doi mari sportivi ai României n-au avut o viață lipsită de griji. Și atunci, ce i-a făcut să reziste atâta timp unul lângă celălalt? Nu e niciun secret. „Ne-am iubit și ne-am ajutat foarte mult. Am rămas uniți, iar Octav a fost bucuria noastră. A fost un copil extraordinar, ambițios și conștiincios. Ne-a adus numai bucurii”, spune doamna Cornelia despre actualul președinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român. „Cornelia era o fată frumoasă, foarte finuță, calmă, moderată“, își explică alegerea vicepreședintele de onoare al Asociației Europene de Rugby.

S-au cunoscut la un trial în Giulești

În anii ‘50 România era o țară în care urmele războiului erau departe de a fi șterse. Cornelia Timoșanu, după numele de fată, juca volei, iar Viorel Morariu era rugbyst. Ambii, talentați și mânați de multă ambiție. „Ne-am cunoscut la un trial, pe stadionul Giulești. Aveam meci cu polonezele. Îmi amintesc că ploua, iar Viorel mi-a dat bluzonul lui și m-a condus până la cămin. M-a atras bunătatea lui, calitățile și felul lui de a se purta“, ne mărturisește fosta vicecampioană mondială. S-a întâmplat înaintea Festivalului Mondial al Tineretului de la București, din 1953. Trei ani mai târziu, s-au căsătorit, iar în 1961 s-a născut Octavian. Momentul a coincis cu retragerea din sportul de performanță a vicecampioanei mondiale.

„În anii ‘60, nu erau problemele de azi“

„Trei ani am stat acasă. Nici la școală nu m-am dus – în 1964 am intrat în Învățământ, de unde m-am pensionat în 1989. Nu erau condițiile de astăzi, dar ne-am făcut singuri viața frumoasă. Părinții noștri erau în provincie. Cum eu am rămas acasă, să-l cresc pe Octav, Viorel trebuia să muncească și mai mult pentru a-și întreține familia. Era o viață mai liniștită însă, nu existau atâtea probleme“, spune cu ceva regret în glas voleibalista a cărei preluare din plonjon este și acum dată ca exemplu la Academia Națională pentru Educație Fizică și Sport din București.

Prenumele fiului lor vine de la o stradă din Giulești

Cei doi campioni își petrec timpul alături de nepoți – Maxime (17 ani), Adrien (14 ani), Mara (12 ani), Evelin (9) și Antonia. Băieții au făcut rugby, primul fiind un talent înnăscut. Micuța Antonia iubește muzica și, deși are numai un an și jumătate, știe să manevreze aparatura electronică astfel încât să-l asculte pe Pavarotti, favoritul ei. Trăiesc într-o casă cochetă lângă Parcul Copilului, unde Viorel Morariu a scris istorie. „Nu credeam că peste ani vom avea casă aici. Noi stăteam în Giulești, pe Octav Cocărăscu. Mi-a plăcut acest prenume așa că i l-am pus și băietului nostru”, spune mama președintelui COSR.

"În anii ‘60-‘70, eram șeful biroului de proiectare la Uzinele Grivița. Atunci, dacă doreai să muncești, găseai ceva de lucru" – Viorel Morariu, vicepreședinte de onoare FIRA-AER

"Nu știu dacă Octav m-a moștenit pe mine. Probabil că e ceva genetic. Și nepoțelul meu, Maxime, a fost un talent înnăscut" – Viorel Morariu, campion european cu Grivița și cu România

"Octav putea să joace volei la fel de bine cum a făcut și rugby. Lovea foarte bine mingea. A ales balonul oval poate pentru că și-a petrecut mare parte a copilăriei pe Parcul Copilului" – Cornelia Morariu-Timoșanu, vicecampioană mondială la volei în 1956