Un suedez, filantrop unic în sportul românesc: „Nu sunt Bill Gates, nu pot cumpăra Bucureștiul. Dar micile schimbări pe care le aduc eu și, poate și alții, vor face o diferență”

Provocat din Germania la un „Ice Bucket Challenge”, Gustav Rydegard, pivotul echipei de handbal Dinamo, a avut o reacție originală. Suedezul s-a arătat dispus să lucreze pro bono într-o organizație de întrajutorare a copiilor din București, în momentul în care va ajunge să învețe limba română, iar în primă fază să doneze bani pentru fiecare spectator care va asista la partida de campionat Dinamo București – CSM București, programată în jurul datei de 13 septembrie. Deși nu a precizat ce sumă este dispus să ofere, Rydergard speră ca la jocul respectiv din Liga Națională să asiste 2.500 de spectatori.

Timp de un an, a fost profesor în Suedia. A predat istorie, engleză și suedeză. Probabil și de aici a pornit cu dorința de a-i ajuta pe ceilalți. Simte că e o diferență între săraci și bogați în București și în țară. A văzut asta clar și a exprimat-o într-o postare pe Facebook de pe pagina personală, la numai câteva săptămâni după ce a fost transferat la Dinamo.

Contactat de ProSport, Gustav Rydergard (în fotografia principală, primul din stânga) a arătat că vrea să facă o schimbare, oricât de mică ar fi ea, pentru oamenii cu posibiltăți financiare reduse din țară. Simte că nu este nevoie să se expună prin micile acte de caritate pe care le face, fiindcă nu vede ajutorul pe care îl oferă ca pe o punte de recunoaștere din partea celorlalți. Vede partea plină a paharului și, cu modestie, recunoaște că îl preocupă situația precară oamenilor din București și vrea să dea o mână de ajutor, începând cu donații pentru toți spectatorii de la meciul cu CSM București, până la implicarea în organizații care susțin cauzele copiilor nevoiași.

A încercat să ajute oamenii și în Suedia și Germania, pornind de la ideea că ajutorul e bine primit în orice formă sau dozaj: „Văd greutățile pe care le întâmpină oamenii. Și încerc să îi ajut, cu gândul că sunt și alții ca mine, care vor să vadă schimbări prin propriile puteri”.

Vrea să facă schimbări oricât de mici ar fi ele

Întrebat de motivul pentru care a ales să doneze din timpul său personal pentru ajutorul celor mai puțin norocoși decât el, Gustav se arată deschis în a vorbi despre o problemă care presează și alte țări, însă nu la fel de rău precum în România: „Nu numai aici există sărăcie. Există și în Suedia și Germania, dar nu cred că e nevoie de o explicație pentru ceea ce fac eu. A fost dintotdeauna o preocupare personală, să fiu conștient de problemele pe care le întâmpină cei mai puțin norocoși decât mine. Nu sunt Bill Gates, nu pot cumpăra Bucureștiul. Dar micile schimbări pe care le aduc eu și, poate și alții, vor face o diferență. În mod normal, nu atrag atenția asupra acestor lucruri. Dar dacă eu gândesc așa, că prin faptele mele pot să fac o mică diferență la situația de față, poate că și alții gândesc la fel ca mine. Și, poate că vor încerca să facă și ei schimbări în bine”.

Românii prietenoși, văzuți prin ochii unui scandinav

Rydergard nu vrea să se creadă că postarea lui este o chemare sau un strigăt de ajutor. „De obicei, lucrurile astea le fac fără să știe prea multă lume. Asta simt că trebuie să fac și ajut oamenii fără să stau de două ori pe gânduri. M-a surprins faptul că oamenii de aici, din România, sunt foarte prietenoși. Mă simt foarte bine primit aici, fiindcă oamenii sunt prietenoși și îți sar în ajutor când ai nevoie. Chiar și când le puneam întrebări stupide, ei tot se arătau deschiși. Nu credeam că voi avea probleme în a mă adapta la mediul nou. Chiar cred că Bucureștiul e un oraș minunat. Are șarmul și pulsul lui unic. Iar asta nu mă deranjează deloc, din contră”, explică suedezul pe un ton relaxat.

Pivotul lui Dinamo a făcut și o comparație: „Noi, scandinavii, în felul nostru, suntem destul de reci și de distanți. Preferăm să stăm puțin pe baricade. Eu, ca străin, nu am probleme să mă acomodez cu stilul nou de viață. Până acum nu mă pot plânge de primirea pe care am avut-o aici”.

Româna e mai grea decât germana

Rydergard a fost cel mai popular jucător al echipei Hannover

Rydergard admite că vorbele românilor sunt mai dificile decât cele ale germanilor. Speră ca în cei doi ani de contract la Dinamo să reușească să învețe limba română cât mai repede posibil. „Mi-a luat o jumătate de an să învăț germana. Dar sper să învăț româna cât mai repede în acești doi ani, pentru că, sincer, nu aș avea răbdare să dureze atât de mult”, spune Gustav râzând.

Suedezul este un jucător care a impresionat încă de la venirea lui la Dinamo. Spre exemplu, în primele zile, jucătorul nu a înțeles la ce oră începe un antrenament, astfel că a lipsit nemotivat. Când a fost întrebat de ce a absentat, Rydergard a explicat situația și din proprie inițiativă a susținut că va plăti pentru acest lucru. Antrenorul Sebastian Bota i-a spus că nu e nevoie, că a fost o neînțelegere, dar suedezul a insistat să-și scoată toți colegii la masă. „Este o formă de respect față de coechipieri„, i-a spus Rydergard antrenorului, un jucător venit din Bundesliga de la Hannover-Burgdorf, echipă la care a fost votat cel mai popular handbalist.

Articol scris de Denisa STANCIU și Alexandru ENCIU