Debutul României a produs emoţie, dar şi o stare de nerăbdare. Nu atât pentru staff-ul tehnic, suporteri, cât mai ales în sufletele tricolorelor. De altfel, partea emotivă a fost obstacolul major pentru România. După 51-17 cu Chile (sâmbătă), ieri naţionala s-a chinuit 30 de minute cu Japonia, dar s-a impus clar la final: 37-28.

În faţa unor tribune goale, în care fondul sonor a fost întreţinut doar de suporterii români, tricolorele au defilat în trei din cele patru reprize disputate până în prezent. Ca şi mod de manifestare, naţionala României a fost pe post de sperietoare pentru bietele jucătoare chiliene, dar a fost surprinsă în prima repriză de asiatice. Micuţele nipone au dat năvală în defensiva lui Radu Voina, depăşită cu lejeritate, şi au condus chiar şi la trei goluri în prima repriză (7-4). Impunându-se în primul rând fizic, tricolorele au revenit însă până la pauză, când au terminat la egalitate.

Ordine restabilită după pauză

În meciul cu Chile, Radu Voina a avut grijă să dozeze efortul tuturor, astfel că fiecare a jucat aproape în mod proporţional între 26 şi 35 de minute. Cu Japonia, în schimb, România s-a întrebuinţat serios după pauză pentru a restabili ordinea. Defensiva, betonată cu Vădineanu, a fost ceva mai exactă, fazele au fost mai bine lucrate în atac, iar lucrurile au căpătat cursul firesc. Tricolorele s-au desprins treptat, astfel că la final s-au impus cu 37-28. După două zile, România a acumulat maximum de puncte, dar greul abia de azi începe.

Poate că a picat această atitudine. Cred că am intrat dinainte învingători în faţa unei echipe micuţe de talie. Poate că ne trezeşte această evoluţie relaxată din prima repriză
Radu Voina, antrenor România