Scrisoarea care pune pe jar atletismul românesc. „Am așezat căruța în fața cailor!”

În familia atletismului românesc circulă de câteva zile o scrisoare extrem de interesantă redactată de Bogdan Vasile (63 de ani), vicepreședinte al FRA și decan al Facultății de Educație Fizică și Sport din Cluj Napoca. Fostul campion național la decatlon subliniază în textul adresat șefului FRA, membrilor Consiliului Federal și altor personalități din atletism o serie de concluzii la care a ajuns în urma relaționării cu o parte dintre colegii din forul din str. Primo Nebiolo, cu antrenori și cu sportivii care și-au propus să facă performanță. Construită cu argumente solide și exemple din situațiile cu care semnatarul s-a confruntat, scrisoarea ia forma unui adevărat semnal de alarmă care scoate în evidență disfuncționalitățile ce obstrucționează mersul firesc al unui sport de tradiție în România. ProSport vă prezintă inițiativa profesorului doctor Bogdan Vasile.

SCRISOARE DESCHISĂ‚

Domnule Președinte Sandu Ion

Domnilor Membri ai Consiliului Federal

Mă simt obligat, în calitatea de Vicepreședinte ales al F.R.A.,  să vă trimit această Scrisoare Deschisă pentru a-mi prezenta opinia în legătură cu  strategia de organizare a activității federației și a motivelor care mă determină ca, pentru o perioadă, să mă retrag din orice funcție deținută în cadrul FRA.

Am purtat cu d-ul Președinte, în aceste ultime  4 luni, ore întregi de discuții, uneori dure, am întors pe toate fețele opțiunile pe care le consideram viabile, toate cu scopul de a pune umărul pentru definirea unei strategii, pe termen mediu și lung, în vederea așezării activității FRA pe un făgaș modern, performant și cu șanse reale de izbândă. Comparativ cu ceilalți interlocutori ai domniei sale, am avansat și liste, cu nume și prenume, pentru a fi luați în vederea alcătuirii unei organigrame pertinente. Mai mult, am convins pe unii dintre antrenorii de valoare să se alăture echipei FRA, prin relația de prietenie și respect care ne-a legat de mulți ani. Nimic din ce am discutat sau propus nu au contat.

Printre altele, d-le Președinte, ați menționat, clar și fără echivoc, că doriți în echipă oameni tineri, capabili de muncă, eu fiind considerat bătrân, este afirmația d-voastră directă, și pe care am acceptat-o fără comentarii. Acum aș putea face o trimitere malițioasă la componența echipei d-voastră.

În legătură cu D-nul Mihail, v-am reamintit de multe ori, că deține capacitate de expertiză, că are autoritate asupra unui anumit număr de antrenori de atletism, dar are un număr mai mare de voturi împotrivă, din partea celor care au acumulat în cei peste 15 ani de colaborare o serie de nemulțumiri vis a vis de actul de conducere, de colaborare sau de comunicare dintre ei.

Mi-ați confirmat, tot de mai multe ori, că apelați la serviciile sale doar ca și consiliere.

Ca urmare zilele trecute v-am remis un alt mail în care vă solicitam să aveți în vedere, tocmai pentru a aduce un echilibru în actul de decizie, momentan aflat într-o singură mână, a întăririi rolului Comisiei Tehnice (nu doar cu rol consultativ), la care, la fel, nu am primit un răspuns oficial.

 

Pentru a continua scrisoarea mea sunt nevoit să fac câteva trimiteri privind atribuțiile Consiliului Federal, a prerogativelor stabilite de statutul FRA, dar și despre Comisia Tehnico-Metodica.

Consiliul Federal validează, propune sau respinge orice decizie luată de Conducere sau una dintre Comisiile de specialitate a FRA.  Ca urmare, noi, membrii acestui Consiliu, suntem obligați să ne asumăm răspunderea (în fața celor care ne-au acordat votul) asupra a tot ce se hotărăște în Programul Strategic înaintat de conducerea FRA ( atunci când votăm, respingem sau ne abținem). Să nu ne rețină nimic din a ne declara convingerile, rezervele sau acordul pentru deciziile luate. Să avem disponibilitatea de a comunica,  a ne asculta opiniile.

 Comisia Tehnico-Metodică,  cu cea mai mare responsabilitate datorate rolului pe care aceasta trebuie să o îndeplinească în strategia federației, ca o contrapondere (factor de echilibru și echidistanță, profesionalism în urma unei analize teoretice profunde a planurilor de pregătire, a colaborării cu antrenorii, a dialogului permanent între sportiv, antrenor sau/și responsabilii loturilor)  între propunerile directorilor de loturi, a antrenorilor pe grupe de probe, pe de o parte, iar pe altă parte,  a membrilor Comisiei Tehnice, care prin competența lor, a prestigiului, a experienței acumulate, a statutului lor, și de ce nu a probității lor profesionale (validate prin rezultate de a lungul anilor) au această capacitate de expertiză.

În cele mai multe țări aceste Comisii Tehnice au în componența lor universitari, antrenori cu mare prestigiu, cercetători în domeniul Științei Sportului.

Abia au trecut câteva săptămâni de la aflarea din ″culisele″ federației a viitorilor nominalizați la conducerea Loturilor și ″Listele secrete″ cu viitorii selecționabili au început să fie întocmite. Cred că era de așteptat să se comunice prima dată criteriile, procedurile care stau la baza selectării atleților în Loturi și abia după aceea să fie definitivate acestea. Din nou am așezat căruța înaintea cailor.

 Sper ca în strategia Federației să nu mai aibă loc acele metehne, de proastă amintire, ca: racolarea atleților la cluburile agreate de directori de loturi, de marginalizarea antrenorilor care nu s-au aliniat la echipă, denigrarea antrenorilor în fața sportivilor pentru ai determina pe acești din urmă să antreneze cu antrenori agreați de cine știe cine, lucru petrecut ani de-a rândul. Ca să mă exprim mai direct ″băgarea de strâmbe″ între sportivi și antrenori, etc.

Cine se gândește azi la sportivii care au fost marginalizați în urma acestor obiceiuri, atleți care au sacrificat ani, au tras de haltere milioane de tone, de mii de repetări, care au fost excluși fără argumente din Loturi, sau n-au prins niciodată un Lot Olimpic sau Bursă Olimpică din cauza aranjamentelor făcute de unii sau de alții?? Cine se gândește azi la sportivii racolați de la antrenorii care i-au crescut, atleți tineri rupți de familiile lor, aduși în cantonamente nesfârșite și care s-au pierdut tocmai din acest motiv, nereușind să-și finalizeze o carieră sportivă conformă talentului lor?

Cine își asumă răspunderea pentru convocarea în loturi a unor atleți, pe principiul ″lasă că zic eu că este bun, sau așa vreau eu″, ținuți ani de zile în cantonamente, pe banii statului, fără rezultate care să justifice aceste convocări, în detrimentul altor sportivi cu rezultate asemănătoare, ba mai mult, cu medalii cucerite în competiții Europene, dar care erau lăsați pe dinafară.

Și aceste întrebări ar putea continua la nesfârșit. 

O altă abordare la care doresc să fac referiri este problematica dopingului. Am convingerea că suntem obligați, măcar moral, să facem eforturi pentru eradicarea/reducerea acestui flagel.

 Pentru a evita o generalizare a acuzelor de dopaj (de multe ori subiectivă, și cât de ușor este să arunci cu noroi în activitatea unor antrenori sau să le minimalizezi performanța cu aceste vorbe aruncate așa la întâmplare, din invidie sau răutate) este nevoie de înăsprirea controalelor doping, chiar finanțate de FRA și evident luarea de măsuri mult mai drastice împotriva atleților, dar și a antrenorilor care încurajează acest fenomen. Haideți să nu ne mai ascundem după degete și să facem dezbateri publice cu antrenori și cu atleți despre cazurile de dopaj de la noi din ogradă, să arătăm ce riscuri își asumă.

Să promovăm în activitatea de zi cu zi a Loturilor Naționale a unei discipline sportive liber consimțite, o atmosferă de respect reciproc, a disponibilității pentru comunicare profesională, fără aroganțe, fără infatuări. Vezi necesitatea unui psiholog.

Statul în cantonamente cu lunile poate, în final, conduce la deprofesionalizarea atât a antrenorilor dar și a sportivilor, o detașare de societatea în care, de fapt, ne desfășurăm viața de zi cu zi, cu trimiteri la inducerea unor stări de irascibilitate, conflicte, colportarea de bârfe etc. În cazul în care totuși se impune organizarea acestor cantonamente să se aibă în vedere organizarea unor cursuri de limbi străine, activități culturale și a unor Mese Rotunde cu tematici diferite pentru Resetarea cunoștințelor din domeniu.

Am încercat să subliniez câteva dintre gândurile care mă preocupă, dar și să pun în discuție unele aspecte care mi-au fost semnalate de mulți colegi din teritoriu. Evident că aceste măsuri nu pot fi luate într-o singură noapte, este nevoie de timp și disponibilitate ca să fie implementate în activitatea noastră. Fără discuții, la ora actuală, există o tensiune mare printre antrenori, o stare de nesiguranță provocate de necunoașterea exactă a următorilor pași, a lipsei de comunicare între cei trei Directori de loturi și antrenorii cu sportivi selecționabili. Probabil că cu unii dintre antrenori s-a discutat, cu majoritatea nu, iar acest fapt duce la această stare de confuzie.

Ca în orice societate restrânsă ca a noastră, a atleților, evident că luarea unor măsuri drastice nu este un pas facil. Poate provoca o serie de confuzii, nemulțumiri, chiar angoase.

Totul depinde de modul de comunicare, de o analiză obiectivă a diferitelor stări de fapt, de disponibilitatea celor numiți în funcții la dialog, răbdare și conlucrare.

Prof. dr. BOGDAN Vasile,  Antrenor Emerit

Fotografii: ProSport