"Hai, Bujine!"
Inima atletului Claudiu Bujin (24 de ani) a încetat să mai bată
pe 14 martie 2009, iar la un an distanţă, în Constanţa natală,
într-o zi de iarnă târzie, apropiaţii l-au comemorat într-o
atmosferă tulburătoare.
Cu sufletele schingiuite de durere, prietenii au reuşit să schiţeze
chiar şi un surâs înduioşător, gândindu-se la mottoul fostului
campion la lungime: "Zâmbeşte, mâine va fi mai rău". Iar scandarea
care răsuna până în 2007 pe arenele de atletism, "Hai, Bujine!", va
fi probabil acompaniamentul ataşat elanului surorii lui Claudiu,
Cristina, una dintre cele mai bune triplusaltiste ale
României.
S-a
extins rapid
Depistat în 2007 cu cancer la glanda timus, Claudiu se stingea după
o suferinţă teribilă. Tumoarea se extindea rapid la plămâni,
operaţia de la Spitalul Militar se dovedea inutilă, chinuitoarele
şedinţe de chimioterapie îi rupeau sufletul, iar părinţii scoteau
bani şi din piatră seacă pentru a-l duce la o clinică din Haale.
Implacabila boală ajungea însă chiar şi la nivelul capului, dar, cu
trei zile înainte să-şi dea ultima suflare, Claudiu sfida moartea
pedalând bicicleta medicinală. Era un luptător adevărat,
demonstrându-şi spiritul de determinare extremă chiar şi pe patul
de spital. "Mie nu mi-e frică de moarte, mi-e teamă de ce va rămâne
în urma mea, de părinţi, de soră, de voi, prietenii...", suna
offlineul lăsat pe messenger unui prieten doar cu câteva zile
înainte de a muri.
"Trăiește
pentru noi"
Dar, chiar şi acum, Claudiu zâmbeşte, glumeşte, dansează, de
dezechipează, sare şi urcă pe podium în mintea apropiaţilor, iar
sâmbătă, la cimitirul din Constanţa şi la Restaurantul Sport,
aceştia l-au comemorat într-o întâlnire impresionantă. "Toţi trăim
ca şi cum ar fi printre noi, pentru că, dacă o secundă constatăm că
nu mai e cu noi, e sfâşietor", rezumă stările apropiaţilor fostul
mare lungimist Bogdan Tudor (foto, medalion), prieten, frate mai
mare şi adversar, în timp ce Mihai Grasu punctează: "Un prieten ca
el e greu să mai găseşti. Toţi ne-am gândit în acelaşi timp la
momentele petrecute cu Claudiu şi parcă am redat pentru puţin timp
aceeaşi atmosferă. Lipsea însă chiar el". Şi va lipsi mereu de-acum
încolo, de pe arenele de atletism, ca şi îndemnul "Hai, Bujine,
hai, Bujine!".
"Când mă uit la pozele cu el, mi se rupe sufletul", Bogdan Tudor, multiplu campion național lungime

"Hai, Bujine!"



















aiurea mai e viata cateodata
dak fratelui meu i s-ar intampla ceva nu cred ca as mai ramane "intreaga la cap", imi inchipui ce sfasaietoare e durerea si sper sa fii puternica si sa ramai o campioana pentru el, pentru tine!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace :(