Uluitoarea poveste a celui mai bătrân campion mondial de judo din lume!

• 
• 
• 
• 
• 

- 5 Intra in galerie

Pozele precedente Pozele urmatoare

Strada George Coşbuc ascunde, într-o curte din centrul Aradului, căsuţa care păstrează în ea un adevărat muzeu sportiv cu istorii uluitoare: muzeul lui Mihai Botez, sau Mişa Bacsi (87 de ani), cel mai vârstnic judoka al lumii, cum este cunoscut.

Uşa de la intrare dezvăluie un mic antreu al unei camere înalte, ticsită pe pereţi şi pe mobile cu trofee, medalii, postere, diplome şi alte amintiri. Aerul e rece şi tăios, Mişa Bacsi e nevoit să cruţe şi să-şi chibzuiască lemnele pentru o iarnă întreagă. "Aici nu fac foc, costă prea mult", spune el, după care se scuză pentru că nu toate obiectele casei sunt puse la locul lor. Soţia sa, Maria, fostă campioană la înot şi canotaj, a trecut în lumea celor drepţi în urmă cu 16 ani. "Aşa suntem noi, burlacii... dar haideţi să vorbim în bucătărie, e cald". Acolo, se aşază pe un taburet şi întoarce filele propriului jurnal.

Primul campion naţional la gimnastică
Prima dragoste: gimnastica. "Am început la zece ani, în 1932, la Oradea", îşi începe Mihai Botez povestea. Cel de-al doilea război mondial i-a schimbat însă viaţa. În 1944, a fost urcat cu forţa în tren şi trimis să sape tranşee în Germania. Canonada ruşilor l-a pus pe fugă. A rătăcit până când a fost prins de o patrulă americană şi trimis în lagăr în Franţa, unde a învăţat tehnicile de autoapărare.
După război, Mihai Botez a reluat gimnastica, devenind în 1948 primul campion naţional absolut. Cu mari eforturi, din cauza regimului totalitar instalat în România, a reuşit să îşi obţină paşaportul pentru Olimpiada din 1952. Doi ani mai târziu, locul zece de la Mondiale îi aducea titlul de "Maestru al sportului în gimnastică".
Cu timpul, şi-a pierdut din mobilitate, gimnastica a rămas în urmă, şi judo-ul i-a devenit principala preocupare, reuşind în 1956, alături de alţi câţiva iniţiaţi, să pună bazele primei secţii de judo la clubul Astra Vagoane Arad. În 1968 a devenit preşedintele Comisiei de Acordare a Centurii Negre în cadrul nou-înfiinţatei Federaţii Române de Judo, iar în '73 a fost primul distins cu titlul de antrenor emerit în judo.

Ultima medalie, luată la 86 de ani
Prin sală i-a trecut generaţie după generaţie, au apărut zeci de medaliaţi la fel şi fel de competiţii şi sute de sportivi de performanţă, inclusiv Marius Vizer, actualul şef al Federaţiei Mondiale de Judo. Mişa Bacsi a rămas şi el sportiv, participând în competiţiile de veterani, acolo unde are în prezent patru medalii de aur şi un argint. Ultima dată a luat aurul în 2008, în Belgia, la 86 de ani. "Am primit o distincţie pentru cel mai vârstnic judoka din lume şi o sală de 1.500 de sportivi m-a aplaudat. În finală trebuia să lupt cu un japonez mai tânăr cu câţiva ani decât mine (foto sus), dar acesta a refuzat să intre pe tatami. A preferat să stea trei minute în afara spaţiului de luptă, lăsându-mi mie victoria. Mi-a spus că lui îi ajunge argintul. Mie nu îmi ajungea, am vrut să mai aud imnul României".

Două bomboane şi o portocală
După acel turneu, octogenarul sportiv a şi decis să rămână "doar" sensei. "Îmi era de ajuns şi era tot mai greu să găsesc finanţare pentru deplasări", spune Mişa Bacsi, moment în care revine în prezent, păstrând pe faţă un zâmbet pe care poate că nici nu ştie că îl poartă. E fericit, chiar dacă pensia de o mie de lei cumulaţi pentru fel şi fel de merite şi experienţe abia îi ajunge să încălzească o bucătărie. La plecare, ne tratează musai cu două bomboane şi o portocală, aşa cum face după fiecare antrenament şi cu elevii lui, apoi trecem iar prin veritabilul muzeu care aşteaptă într-o cameră rece să fie descoperit şi ajungem în strada străbătută de oameni care trec cu pasul grăbit, fără să ştie ce bogăţie sufletească lasă în urmă.

A sărit peste un Jeep aflat în plină viteză
Mihai Botez a învăţat judo în lagărul din Franţa. "Eram prizonieri, dar se purtau frumos cu noi. Ne-au dat haine, mâncare, erau oameni din toate părţile", spune campionul veteranilor.
Datorită abilităţilor sportive, românul le-a intrat la inimă americanilor după ce a câştigat un pariu pe o ladă de ciocolată. Ce a făcut? În faţa unui Jeep care se apropia cu viteză de el, a făcut un salt peste maşină, scăpând fără vreo zgârietură, o cascadorie care în studiouri se plăteşte şi acum cu bani grei.
Văzându-i calităţile, un ofiţer japonez, un neamţ şi un italian care ştiau judo l-au luat ca discipol, miraţi de uşurinţa şi rapiditatea la învăţătură pe care le dovedea "Micael", cum îi spuneau ei lui Mihai Botez.

"Solda" din lagăr, confiscată de comunişti
Cât a fost prizonier în lagăr, a şi muncit, iar americanii, după încheierea războiului, i-au trimis o notificare că a câştigat 170 de dolari prin munca sa. Banii au fost trimişi în contul Băncii Naţionale, dar Mihai Botez nu i-a primit niciodată. "Erau bani mulţi atunci după război, puteam cumpăra o casă cu ei în Arad. Prin Ambasada Americii, am fost înştiinţat să merg să îi ridic de la Bancă. Era prin 1948, dar acolo mi-au spus că s-a naţionalizat totul şi uite aşa nu am văzut vreodată dolarii americanilor".