INTERVIU: Dorin Velicu merge la Soci cu un skeleton împrumutat

Ce faci când îți dorești neapărat să participi la marele bal și zâna cea bună nu apare? Dorin Velicu a tras cât a putut de vechiul său skeleton și a primit invitația la Jocurile Olimpice de la Soci. Dar cum în palat nu poți intra oricum, va împrumuta un skeleton să pară îmbrăcat în frac.

Mulți români nu știu ce este acela un skeleton și dintre cei care știu puțini îsi imaginează cât poate costa un astfel de echipament sportiv. Nu e o avere, câteva mii de euro. Dar cu toate astea, singurul sportiv român care participă în proba masculină de skeleton la JO de la Soci nu își permite unul al său și se va prezenta cu un skeleton împrumutat.

Dorin Velicu, în vârstă de 27 de ani, practică acest sport din 2006, motivantă fiind adrenalina de care care se simte dependent. Motto-ul său este „Keep calm and slide”, adică „Păstrează-ți calmul și alunecă”, parafrazând un mesaj motivațional al guvernului britanic din timpul celui de-al doilea război mondial.

Este antrenor angajat și totodată sportiv al Clubului Sporturilor de Iarnă din Vatra Dornei, component al echipei naționale de skeleton din 2006. A început sportul cu atletismul, apoi a trecut la bob și mai târziu la skeleton.

Într-un interviu acordat agenției de presă MEDIAFAX, Dorin Velicu, a declarat că urmărește la prima sa participare la Jocurile Olimpice să se claseze între primii 20 de sportivi.

Redăm integral interviul acordat de Dorin Velicu agenției de presă MEDIAFAX:

Reporter: – O căutare pe Google la skeleton produce rezultate diferite de sportul pe care îl practici. Ce este skeletonul?
Dorin Velicu: – (Râde) Skeletonul este primul sport de alunecare. A fost inventat în vremurile de demult de americanii din nord. E vorba de o sanie, un fel de sanie, cu patine. Dar care nu seamănă cu bobul.

Rep: – Cum ai ajuns să practici skeleton?
D.V.: – Eu am început atletismul prima dată, apoi antrenorul m-a îndreptat către acest sport. Am făcut apoi și bob în primul an, după care am fost mai atras de skeleton.

Rep: – Ce înseamnă pentru tine prima participare la Jocurile Olimpice?
D.V.: – Emoții sunt, normal, e vorba de cea mai prestigioasă competiție, e concursul suprem. Calificarea însă nu a fost o surpriză, de acum doi am mă pregătesc pentru asta. Dar a fost foarte greu.

Rep: – Care e obiectivul tău la Soci?
D.V.: – Mari speranțe nu îmi fac, pentru că am pierdut două sesiuni de antrenamente în sezonul acesta, care mă puteau ajuta să sper la mai mult. Așa, sper la o calificare în primii 20. Dar acum contează și pârtia, și ziua de concurs, și cum te simți în acea zi, cum te-ai pregătit pentru condițiile de acolo. Dacă ninge și nu te-ai pregătit pentru ninsoare, poți să faci ce vrei că nu îți iese.

Rep: – Tu unde te antrenezi?
D.V.: – Din păcate nu mai avem pârtie, era la Sinaia, dar nu mai funcționează. Totul e la pământ. Suntem nevoiți să ne antrenăm doar în străinătate, unde plecăm atunci când îngheață prima pârtie. E dificil, pentru că atunci când intrăm în sezon, sportivii care au pârtii în țară au deja câteva sute de coborâri înaintea noastră. Și noi dacă avem 10 coborâri la început de sezon e bine. E puțin față de pregătirea pe care o au americanii, rușii, englezii…

Rep: – Și puteți ține ritmul cu ei?
D.V.: – Anul ăsta am făcut 18 coborâri la începutul sezonului, apoi încă 10 și restul doar la competiții. E mult mai puțin decât ceea ce fac sportivii din națiunile mari. Noi facem într-un sezon aproximativ 100 de coborâri, cu tot cu competiții, atât cât au ei la început. În plus, nemții au câte 10 perechi de patine pentru fiecare om și noi dacă avem o pereche e bine. Și astea sunt pentru fiecare tip de pistă, pe ei nu-i prinde niciodată descoperiți.

Rep: – Skeletonul tău e unul competitiv? Cum sunt săniile astea, sunt clasificate pe categorii?
D.V.: – Skeletoanele sunt făcute în mare parte manual, iar unele de fabrici. Cele făcute de fabrici sunt nemțești, dar nu ai cum să ajungi la ele. Sunt făcute exclusiv pentru nemți, pentru echipa națională a Germaniei. Astea s-au dovedit a fi cele mai bune. Cele făcute în garaj sunt accesibile, dar unele sunt scumpe. Costul lor începe de la 3.500 de euro la mâna a doua și de la 5.000 de euro unul nou. Plus patinele, care fac tot, sunt mai importante decât skeletonul în sine, pentru că ele dau viteză. Și aici e multă inginerie.

Rep: – Tu pe care ți l-ai dori?
D.V.: – Acum skeletonul după care râvnește toată lumea este cel de la ruși. Rușii au un antrenor pe jumătate neamț, care a ajuns să construiască skeletoane aproape la fel de performante ca ale germanilor. Dar costă de la 5.500 de euro în sus, fără patine. Și o pereche de patine costă de la 1.000 de euro în sus. E foarte tehnică toată treaba. Depinde și de carenă…

Rep: – Skeletonul tău cât valorează?
D.V.: – Al meu? (râde) Păi gândiți-vă că l-am luat acum șapte ani la mâna a doua și a costat undeva la 2.000 de euro cu tot cu patine. Este un bătrân skeletonul meu, dar cu el am reușit să mă calific. Acum pentru Soci am vorbit cu cineva să fac rost de un skeleton mai performant, că al meu e bătrân, v-am spus… E rămas în urmă.

Rep: – Păi și ce faci, îl împrumuți?
D.V.: – Da, îl împrumut de la un coleg de la noi din țară. Sper să meargă. O să-l încerc, voi avea 3-4 coborâri înainte de intrarea în concurs, să mă acomodez cu el. Pentru că este diferit de al meu.

Rep: – Care e viteza pe care o prinzi pe pistă, nu îți e teamă?
D.V.: – Cea mai mare viteză a mea a fost de 140 de kilometri pe oră. Dar nu mi-e teamă. Eu practic sporturi extreme și mountain-bike și schi alpin, ca să amintesc și sporturi mai soft, așa. Dar nu îmi e teamă. Eu am ajuns la skeleton în căutare de adrenalină. Din 2006 am parte de adrenalină din plin.

Rep: – Te-ai accidentat vreodată? Care sunt accidentările cele mai frecvente?
D.V.: – Da, sigur, arsurile și contuziile sunt frecvente. Arsurile apar de la frecarea cu gheața. Dacă te lovești poți să te arzi. Sunt pârtii care nu sunt finisate și sunt ca niște răzătoare. Dacă lovești peretele e grav. E foarte dureros.

Rep: – Cum te susții financiar?
D.V.: – Trăiesc din sport cum ar veni, sunt angajat la Clubul Sporturilor de Iarnă din Vatra Dornei ca antrenor și activez și ca sportiv tot acolo. Cam atât. Am făcut și sacrificii pentru sportul ăsta, pentru că e foarte greu. Și nu e vorba numai de bani. Când pleci de acasă trei luni se schimbă multe de fiecare dată. Plus că stai în frig la minus 15 grade. Nu e chiar așa de ușor cum se vede la televizor.

Dorin Velicu va intra în competiție la Soci în 14 februarie. Jocurile Olimpice de iarnă vor debuta la 7 februarie și se vor încheia la 23 februarie.

Mediafax